Micul Meu Mare Dejun De Duminica
articol scris de Delia blog mancarurisimple.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Se aliniara planetele cu gusturile mele de om de la tara si iata ca avui toate cele necesare ca sa combin, sa infulec. Cartofi copti zdrobiti, cu ceapa si otet, cu ceva slanina, ou de la buna fript pe ambele parti, ca asa-mi place mie, carnat afumat, varza murata cu ulei de dovleac. Plus clatite cu lapte batut si o placinta cu cascaval si telemea. S-o intamplat ca in saptamana cu pricina n-am prea apucat sa mananc nu stiu ce si m-am trezit in weekend cu o mare foame, asa ca m-am pus de acord cu mine insami sa exagerez numa' un pic, de cu buna dimineata.
Uleiul asta de dovleac merge cu hummus, ceva de groaza, si cu salata de spanac cu ceapa rosie. Mi-am facut intr-o seara, C. n-a vrut sa testeze, am servit eu tot, n-o fost bai. Ma scuzati de poza, daca cumva sunteti mai sensibili. E facuta mai sub bec, asa, pe masa se zareste masaiul nostru de musama in carouri dinamoviste. C. este stelist, dar n-a protestat, a considerat si el ca e dragut.
Apropos de poze si de cadre, cred ca ati observat schimbul ala de replici delicios dintre cele doua fete aparent delicate, cu poze asa de frumoase. Cine sa-si fi imaginat, of, of. E cam putreda, dom'le, lumea asta a blogurilor culinare (sau, ma rog, o anume parte), am zis eu la un moment dat ca s-ar putea sa se manance intre ei, respectiv ele. Au aparut tot felu' de comentarii apoi, mai mult sau mai putin anonime, cu link-uri cu tot, ca uite cat de bine si misto se poate copia, ca nu se da sursa, din astea. Mi se pare interesant ca sunt unii care chiar cauta si gasesc asemanarile astea, ca sunt asa preocupati de cine, ce, cum face. Mi-am dat seama ca eu sunt cam pe langa, sincer. Oricum, fetele au pozat frumos, nimic de zis, ma gandesc ca vor poza in continuare la fel de dragut. Ar fi pacat, daca tot au cu ce. Una peste alta, cum sa te bagi, totusi, in asa ceva, in vazul tuturor. Mai bine dai un noroc, asa, virtual, cum fac baietii. Insa, din ce-am observat eu, fetele-s mult prea fine pentru tranzactii d-astea ;). In general.
Acuma, cu toata treaba asta, eu mi-am dat seama ca tre' sa fiu mult mai atenta la cum incadrez, la ce jucarii mai pun pe-acolo, la ce mananc chiar, la naiba! Macar sa-ncerc. In principiu, eu gatesc in bucatarie. La aragaz. Bucataria are un geam. Iau o fata de masa (apropos, am vazut ca am una la fel cu Adi Hadean, intamplator e preferata mea, ca e vesela-n-carouri, o fi ca-l plagiez?), o pun pe pervaz, pun farfuria cu mancare si pozez. Mai scot uneori mana pe geam, de obicei ca sa pozez painea, pentru ca se-ntampla sa se gate lumina sau sa nu mai am achef sa scotocesc dupa fata de masa sau servet. Cand e sa mai pun cate un accesoriu, in prima faza ma duc in sufragerie si scrutez obiectele de pe mobila. Fie imi iau de acolo ceva, sau, in cel mai complicat caz, ma duc la cutiile etichetate la modul foarte general. Gen, galetuse/ate/panglici etc. Scot de acolo ce mi se pare ca ar merge. Daca cumva am chef&vreme sa concep (!) ceva, ajung sa ma enervez ca e proasta sapuniera. Sau ca, futu-i, iar se gata bateria. Sau, futu-i, iar nu m-am pus in lumina buna. Cam asa.
Dilema mea stricta si personala tine de butuc. Am un butuc. La un moment dat, in trecutul mai indepartat, ni s-a rupt patul din dormitor. Mda. Si tatal lui C. ne-a facut niste butuci pe care sa-l proptim, insa s-au dovedit prea inalti. S-a pus C. sa-i ajusteze cu un fierastrau, dar n-a reusit. Intre timp, am rezolvat altfel cu patul. Pana la urma, am zis sa sacapam de butuci, ca ce naiba sa facem cu ei. Eu am pastrat, totusi, unul. A stat in spais multi ani de zile. Acuma, cum fac eu sa-mi amintesc daca am pastrat butucu' ala nenorocit ca sa pozez un blid pe el sau pur si simplu pentru ca mi s-a parut misto? Oare aveam blog pe vremea aia? Oare am vazut ulterior pe vreun blog strain poza cu butuc + blid si m-a inspirat? Foarte posibile, toate variantele de mai sus. Acuma, io ce fac, mai scot butucu' sau nu? Sa-l vopsesc, sa umblu cu butucu' vopsit? Sa fac rost de vreo crenguta de maces sau de salca plangareata? Cununa de grau am, am avut si cucuruz de la taica-meu, dar o putrezit in punga si l-am aruncat. Mai am o colectie de galetuse, am panglici multe, am linguri de lemn, lumanari, scoici, am tot felu' de prostioare, motiv pentru care C. zice ca sunt hoarderitza. Cum naiba sa mai selectez eu acum, fara sa plagiez? Va zic, am inceput sa ma gandesc serios la toata chestia.
Ca sa inchei postul asta deja prea lung, ma gandesc ca nu-i sanatos sa te iei prea in serios. In fond, e asa frumos sa ai blog culinar. E asa frumos sa poti sa-ti gatesti fain, sa poti sa faci poze misto, sa mananci bun. Pentru mine, e clar ca toate astea iti fac viata relevant mai buna. Dar eu sunt o naiva, in ciuda varstei, si sper sa raman asa. In alta ordine de idei, daca vrea cineva sa-mi doneze un deselere, chiar va rog. Il accept. Dau la schimb sapuniera, pardon, savoniera, cum m-a atentionat cineva. Promit sa-i schimb si scotch-ul, si elasticul. Ii pun unul verde. Rog cititorii care nu pricep printre randuri sa ia totul ca pe-o gluma. Le mai rog pe fetele sensibile sa-si caute un pic de simt al umorului. Eu cred ca au, eu cred ca toti putem. Succes si pofta buna-n continuare!
