Maramureş
Sursa Maramureş
articol scris de andreeachinesefood blog Andreea
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Bine v-am regasit! M-am intors pe blogul meu drag. Am lipsit motivat din lumea virtuala si va marturisesc ca la un moment dat m-am gandit chiar sa ma retrag in lumea reala si sa parasesc acest blog. Vara aceasta pentru mine a fost una speciala. Pe cat de multe bucurii mi-a adus, pe atat de multa durere mi-a lasat in suflet. Am realizat ca toate lucrurile in viata au un sens si ca nimic nu este intamplator, iar daca Dumnezeu ne face mai fericiti sau mai tristi, inseamna ca ne pune la diferite incercari. Acum sunt bine, am ridicat fruntea sus si merg mai departe. Mi-am refacut complet sufletul plecand prin tara tocmai in Maramures. O incantare! M-am simtit atat de bine acolo incat m-as intoarce acolo oricand pe meleaguri maramuresene! Iata pe unde am fost eu:
Cascada Cailor
este cea mai mare cascada din Romania. Este atat de frumoasa incat iti taie rasuflarea! Despre ea se spune ca isi are numele de la o legenda care spune ca o herghelie de cai salbatici care pasteau in jurul cascadei a fost atacata de un urs. Pentru a scapa de acesta, caii au cazut in prapastia ce adapostea cascada. Legenda sau nu, cascada insasi este de o frumusete rara!
Se ajunge la cascada pe drum accesibil pornind din Borsa si urcand cu telescaunul, cam 15 minute.
Apoi se face un drum prin padure, ce se parcurge cu piciorul. In maxim 30 de minute ajungeti la minunea asta:
Odata cumparate biletele pentru Mocanita, va puteti sui in orice vagon caci nu sunt locuri numerotate. Daca nu prindeti loc pentru trenuletul de ora 9, mai este si un al doilea tren care pleaca 20 de minute mai tarziu. Deci ziua nu e pierduta! Exista parcare amenajata, deci puteti parca acolo cu incredere. Personalul dragut va da toate detaliile de care aveti nevoie, iar atunci cand cumparati biletele, puteti gasi pliante si date despre traseu, in mai multe limbi straine.
Odata plecata, Mocanita merge incet si tacticos cu 10 km la ora, spre deliciul caltorilor care pot face poze si pot admira peisajele ce-i asteapta.
Mocanita va face pe drum cateva opriri pentru a fi alimentata cu apa, iar calatorii isi pot trage sufletul si mai pot face cateva poze. Multe discutii se poarta si cu mecanicul locomotivei care le spune lucruri foarte interesante.
Odata ce se pune in miscare, Mocanita se face auzita prin semnalul ei specific ce te asurzeste. Calatorii isi reiau locurile lor in vagoane, iar calatoria continua.
Pe parcursul calatoriei apar si controlorii, imbracati in uniforme. Vorbesc in general 2-3 limbi straine, sunt politicosi si amuzanti.
Noi am stat la o pensiune de 2 margarete in Poienile Izei, un loc mult iubit de Dumnezeu. Atata verdeata si liniste, iar oamenii sunt mai mereu la munca, rar ii vezi stand pe marginea drumului sa discute. Umbland pe drumurile care serpuiesc catre Poienile Izei, am dat peste casa unui mester olar.
Mesterul da viata lutului, transformandu-l in vase de lut, dupa ceramica dacica. Odata ce ia forma, oalele sunt puse la uscat cam 7-8 zile, dupa care sunt puse la cuptor. Aici tehnica coacerii oalelor este una speciala, caci dupa cum spunea mesterul, cuptorul este incins numai cu lemne de brad, deoarece lutului ii place numai rasina. Numai mesterul stie cand cuptorul este incins, se ghideaza dupa instincte si dupa ochi. Cand ochiul recunoaste jarul, atunci oalele pot intra in cuptor.
Un loc atat de frumos incat iti vine sa plangi! Este atat de multa liniste incat poti auzi pana si glasul Domnului daca vrei sa-l asculti.
Aleile sunt foarte curate si sunt strajuite de multe straturi de flori. Muscate atarna la geamurile chiliilor.
Muzeul din curtea manastirii gazduieste icoane foarte vechi pe care nu le putem fotografia. Insa la etaj se afla icoane pictate pe sticla, stergare, diferite obiecte din lemn, cruciulite, icoane pictate pe lemn, toate lucrate manual.
Biserica Peri
Situata in apropierea localitatii Sapanta, Biserica Peri ste cea mai inalta biserica de lemn din Europa. Turla sa impresionanta de aproape 78 de metri depaseste inaltimea Statuii Libertatii din New York.
Se poate urca la baza turlei pe niste scari confectionate din busteni grosi sculptati.
Cimitirul vesel de la Săpânţa
se afla in centrul comunei, la biserica parohiala si cuprinde peste opt sute de monumente de arta populara, cu o infatisare si semnificatii cu totul aparte.
Crucile sunt vopsite in nuante de albastru, deja denumit "albastru de Sapanta". Fiecare epitaf de pe cruci descrie in versuri cu note de umor, momente din viata celui raposat. Renumita a ramas si aceasta cruce cu epitaful ce descrie "tensiunile" dintre un om si soacra lui.
Biserica din lemn din Budesti-Josani
a fost construita in 1643 din lemn de stejar, ca lacas de cult al parohiei Josani din Budesti, si poarta hramul Sfantului Nicolae. Turla cea mare este inconjurata de 4 turle mai mici, ceea ce simboliza in acele vremuri ca biserica avea drept de judecata.
Biserica gazduieste felurite icoane foarte vechi pictate pe sticlasau pe lemn, un manuscris de la 1648, numeroase carti de cult, dar si o parte din camasa de zale atribuita haiducului Pintea Viteazul. Deoarece lucrurile din aceasta biserica sunt atat de valoroase, biserica este in general inchisa, dar se poate vizita. La intrare sunt 2 numere de telefon la care se poate suna pentru a solicita vizita in incinta bisericii.
Tot in aceasta biserica am gasit si aceasta cutie in care se afla un trunchi de copac. Femeia care primea vizitatorii in biserica ne-a spus ca in anul 1992 un profesor s-a dus in padure la taiat de lemne. In interiorul unui trunchi de copac a gasit imaginea acestei cruci. A considerat ca este un semn de la Dumnezeu si a adus-o asa cum se vede pentru a sta in biserica.
Muzeul Satului Maramures
a fost construit in anul 1981, muzeul se afla la intrarea in orasul Sighet. Creeaza impresia unui sat tipic maramuresean, cu ulite drepte si intortocheate care duc spre biserica din sat.
Nu toate incaperile se pot vizita, insa cele care sunt deschise, gazduiesc stergare lucrate manual, vase pentru apa, oale si polonice, unelte de lucru si multe altele.
La orele 12:00, ocazional se da drumul la moara de apa ce se afla in afara muzeului satului
Pensiunea-păstrăvărie Alex
lihniti de foame dupa atata vizitat, pe drumul ce duce catre Mara, am poposit la aceasta pastravarie. Este ca o oaza aparuta la marginea soselei.
La intrare ne asteapta un robinet natural de apa, iar pe o buturuga se afla sapun si servet.
poposim in restaurantul deschis care se afla exact peste iazurile cu pastravi. Pe luciul apei inoata lenes niste rate..
Suvoiul apelor mai ca te asurzeste, insa te racoreste cu siguranta!
pana admiram imprejurimile, bucatele se si aseaza pe masa! Pastrav la gratar, pastrav prajit, acompaniat de sos de smantana cu usturoi (specialitatea casei) si un pahar de vin alb. Delicios! Am mai fi luat cate o portie!
In ziua aceea restaurantul nu a facut desert, asa ca ne-am mai alinat dorul de dulce cu un capuccino.
Tot auzind de ciudatenia de pe drumul catre Cavnic, am zis si noi sa mergem sa vedem cu ochii nostri. Un deal destul de abrupt, vizibil cu ochii. Cobori dealul, opresti masina si...masina merge inapoi la deal singura. Sincera sa fiu, cred ca de fapt sunt mai multe dealuri, caci noi in prima zi am nimerit un alt deal care ni s-a parut noua a fi mai abrupt si...masina a pornit singura.
A doua zi ne-am dus insotiti de niste prieteni care ne-au dus la un alt deal si mai abrupt ca cel precedent si...la fel! Masina a pornit singura inapoi! Am mers la pas pe deal, m-am uitat, l-am cercetat...
daca masina urca singura la deal, atunci si apa ar trebui sa urce. Si...a urcat! Am turnat pe sosea 2 litri de apa. Apa in loc sa mearga la vale, sau macar in laturi catre santurile de pe marginea drumului, ea a inceput sa siroiasca catre deal.
Am cercetat locul in toate felurile si in toate unghiurile...am rostogolit sticla plina cu apa de 2 litri la vale, s-a rostogolit, s-a oprit si apoi s-a intors catre mine, care eram in deal. Desi initial am zis ca este iluzie optica, faptul ca de fapt ceea ce noi este deal, de fapt este vale si invers, tot nu ne-am putut lamuri.
Si pe cand ne miram toti de dealul ala, vine de la vale un camion. Iata-l:
Iluzie optica sau nu, legenda, miracol, vrajitorie, magie, blestem sau binecuvantare? Eu una nu am putut deslusi. Cine cunoaste mai bine sau stie, sa-mi explice si mie. :)
Acesta este Maramuresul pe care eu l-am descoperit. Ar mai fi fost multe de vazut, dar timpul era asa de scurt. Cu siguranta ma voi intoarce in acest loc minunat care pe mine m-a cucerit. Am avut parte de zile minunate, am cunoscut oameni frumosi si cu sufletul curat
am simtit inima Maramuresului...
Calatoria mea nu s-a incheiat aici, urmeaza un al doilea episod cu Turda, Jibou si Sibiu. :)
Sper ca v-a placut calatoria mea in Maramures la fel de mult cum mi-a placut si mie!
