Mancaruri Traditionale Romanesti
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Astazi am cercetat doar doua. Despre una am decretat ca este mancarea traditionala a romanului, de mult. Nici nu fac concurs, caci majoritatea ar sti raspunsul corect, preparatul fiind ieftin, usor de facut si de un parameci ciung, facandu-se singur chiar in conditiile in care nu se dispune de mai nimic, merge la tigaie, ceaun, cuptor (cea mai raspandita forma fiind cea la cuptor), face bine in cazuri de lene cronica, se poate condimenta cu absolutamente orice, exceptand cianura, recomandata doar in anumite cazuri, materia prima este, cum zicea cineva pe un site “gasibila” si, mai ales, mananca oricine, exceptand secta ierbivora.
Da, pulpe cu cartofi, despre asta e vorba.
Cum soarele a tinut cu noi astazi, totul a decurs oarecum normal, ce s-a luat pe mere (am castigat timp) s-a dus pe pere (adica banii dar na, imi iesira la popi in cale …), tepele de centru capitalei au lovit iara prin forma aparatelor smecherite de taximetristii zisi si piranha, am zis sa ma inveselesc si sa las razele soarelui sa cada pe aceasta omniprezenta a bucatariilor de pe la noi (si pariu ca nu numai).
Nu am gatit eu asta, dar am pus crenguta de cmbrisor si am admirat-o la soare, pe masuta din sufragerie.
Adevarul e ca ma temeam de sosirea genitoarei, dar a declarat ca e satula de porc, mai ales ca unde domiciliaza s-a deschis fix alaturi un magazin romanesc. Zic uraaa, nu tu sarmale, nu ceafa de porc, dar ce vrei? Pui. Pai asa e, nu e pasare ca porcul si leguma ca micii.
Cum a facut cele de mai sus? Simplu, la tigaie, daca ma intrebati pe mine mi-ar fi trebuit o tigaie si maxim inca o ustensila de umblat in ea.
In conditiile date, nici vorba, pentru a face un amarat de pui cu cativa cartofi (si usturoi si apa minerala, cam asta e reteta), ne trebuie minim o tepusa pentru fripturi, o lingura de lemn si o furculita tot de lemn (da, din alea care se curata mai greu), suport pentru lingura si furculita de lemn, lingura metalica, farfurie pentru pus lingura metalica, nu mai stiu cate pe langa pentru usturoi, castronel pentru pus castravetii murati, etcetera, etcetera, etcete pana mea ra.
In poza e farfuria mea, mancarea ‘mneaei si salata mea de sfecla, simplu, coapta, cu ulei, otet si sare.
Cum va spuneam, ma dusei la comp si acolo am profitat de lumina a giorno, ocazie cu care mi-am tras si un autoportret.
Desi in casa parea primavara – vara, la madam in curte inca e zapada.
Combinata cu noroi, combinat cu geaca si pantalonii mei si strigaturi gen hora, maimutza, ma-ta-n coor, pijkoato, nu!!!, incet handicapato, daca iti dau una te ia scaraoschi, ‘tutz moaca aia de miel, etc.
Bun, deci dupa ce am vorbit despre prima mancare nationala, pulpe cu cartofi, sa trecem la altceva, cica traditional romanesc. Dupa ce mi-am bagat atentiile neortodoxe in cei de la CEC si cozile de acolo, am intrat in Mega sa imi iau broccoli si dovlecei, am mai agatat si un “freci” sa vad cum e (bun, scump dar bun) si niste parjoale, ca aveam chef de din alea de cantina, bune si alea, cu mustar crenvustila, plus, ei da, m-a intrigat ca nu stiam ce e aia: Branza Telemea Traditionala de Ibanesti.
Viu acasa, gust, ceva intre branza ieftina de obor cu tenta de cauciuc si salinitate de ocna. Posibil desarata sa aiba si gust de ceva produs lactat, asa, nema.
Bun, teapa (nu mare, se poate consuma in combinatii si placinte), dar ce e cu Ibanestiul asta, de ce e el traditional? Caut, nu prea le am cu cautarile astea, primele pagini erau cu produse de Ibanesti, lactate in general, nu zicea si de ce sunt traditionale.
Gasesc intr-un final site-ul lor, respectiv al lui Ibanesti VIllage de Mures, opa, si astia e cu romgleza ca bloggerii mei de centru de bukale! Ia belea sa vaz ce e traditional acolo.
Primul lucru pe care imi cad ochii e afisul unui festival pe a carui scena evoluau printre virtuozi (da, vechi festivalul, 2012) si traditionalii Proconsul, Nicola, Andreea Banica si, bineinteles (nota lor) nelipsitul Dumitru Farcas.
Ma uit mai jos, traditionalele anunturi de casatorie din Ibanesti. De aici nu am inteles nimic, o insiruire de nume, nenea x si tanti y, casatorie. OK, asa, si?
Printre anunturi, intercalate si niste caiete de sarcini legate de niste licitatii (lemn) sau regulamente de vanzare (dap, tot lemn, probabil ca traditionala localitate va ramane in scurt timp cu licitatie desert).
OK, dar unde e branza si de ce e ea traditionala? Caut, cica nu merge sarciu’, dau pe photo gallery, niente, events, canci, in schimb la rubrica numita “forced execution” aflu ca, printr-un anunt individual (pus pe net, da?) un nene a fost tras la raspundere de portarei. Prin 2009, deci traditional.
Ajung la gazeta de agricultura, via gogu, bre, de ce e branza aia mai traditionala ca aia de Balteni sau Cotarlatele ori Geoagiu Bai? Nu dadui decat de ceva intr-o lista cu produse, la gazeta de agricultura, cica:
“Alte noua produse alimentare romanesti ar putea dobandi protectie comunitara: branza telemea de Marginimea Sibiului, branza telemea de Sibiu, lapte gros de Marginimea Sibiului, sloi de oaie de Marginimea Sibiului, branza telemea de Covurlui (Galati), branza de burduf din Bran (Brasov), telemea traditionala de Ibanesti (Mures), Branza de Gulianca (Braila) si Virsli de Brad (Hunedoara).”
Dar de ce cauciucul asta sarat e traditional, nu spune niciunde, mai sap si daca aflu vin sa va spui si voua.
rororo
post rororo, am gasit cea mai tare traducere in engleza a unei retete: va rog, savurati 
nu pricep in ruptul capului de ce se incapataneaza unii sa le comita, exceptand faptul ca stiu si se bucura de faptul ca sunt amuzanti. pe bune ca puteti savura, mi-e mi-a reinsorit ziua.
