Mancare De Cartofi Cu Ciuperci Si Parjoale
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Intai de toate, poze tarziu in noapte, regret ca nu va pot desfata pupilele cu minuni, dar ma mandresc fenomenal de tare cu parjoalele mele de ieri.
Inainte s auit, deci inainte de desfasurarea retetei, bai, spuneti-mi si mie, se dau undeva Smart-uri moca in Bukale? Ca in nici zece minute de mers cu masina am vazut vreo douazeci, dati-mi si mie pontul, va rog.
Asa, initial am vrut sa fac mancare de cartofi cu carne, normala, cancius ca mi-a facut cofi chef de parjoale, asa ca am facut mancarea de cartofi fara carne, dupa cum urmeaza: am inabusit ceapa cu ardei gras rosu si fulgi de ardei iute (cu sare, da?). Am adaugat niste zeama de la supa de pastai cu rosii (am avut zeama multa, la fix), ciupercile si gata, am lasat sa fiarba cu capac. Ciupercutele erau cam trecute, mici si dragalase.
Am consimentat cu boabe de piper rosu si doua foi de dafin la oala (nu mai puneti oameni buni cu tona foi de dafin, se amaraste mancarea – asta e pentru cine stiu eu).
Cand toate am fiert am pus marar si gata.
La parjoale detaliez, ca v-am zis ca imi place cum au iesit, asadar am avut carne tocata de mine, odata cu ceapa, asa o congelez, ca in general carnea tocata nu o prea folosesc la nimic fara ceapa, sa munceasca motorul masinii de tocat. Peste ea am pus ou (la nici 500 de grame de carne, un ou mare este suficient), marar, usturoi (tot de la supa de pastai cu rosii, din cel cu ulei si patrunjel), sare si piper.
Am amestecat pesmet (merge si miez de paine), cam 3/4 de cana la cantitatile din poze.
Am amestecat bine si am troznit cu compozitia de castron pana ajunge sa se modeleze ca o plastilina, dupa care puteti forma parjoalele cam cum doriti, si in forma de hipopotam cu chiloti de tabla.
Dupa parerea mea, nu mai este necesar sa le tavaliti nici prin faina, nici prin pesmet, nu vad de ce ati pune niste arsura in plus la o prajeala, fie ea si realizata la foc mic. Acum depinde, unii cica nu-s parjoale daca nu au pesmet, al batrn zice ca parjoalele sunt daca le treci prin faina, ou si pesmet… Ma rog, eu nu le-am trecut si le-am prajit in uleiul rece, ma rog, caldut, la foc foarte mic.
Carliontul ala de pe chifteaua cruda e doar o fasiuta mai indaratnica de grasime, am avut carne de porc, mi-a fost frica, de fapt eram sigura, ca vor scade, vor iesi grase, da de unde, incomparabila carnea tocata in casa, fie ea si de porc gras (am avut spata, fleica) fata de cea mai buna carne tocata de cumparat. Nu mai iau in viata mea carne tocata, nici cea mai laudata nu e la fel ca asta.
Combinatia a fost de mancare de cartofi cu ciuperci, parjoale si muraturi. O sa ma fac eu mare si o sa fac si poze misto de tot, in viata viitoare, asta a fost ocupata cu alte prostii.
Minunatele parjoale descrise mai sus au iesit crocante pe exterior si moi in interior. Uleiul are foarte putin ereziduuri, inca nu sunt convinsa daca sa il refolosesc sau nu, ma mai gandesc. Au iesit cam 12 parjoale maricele din cantitatile descrise.
Stiu ca nu v-am incantat cu mancaruri delicate si finute, ce sa fac si eu, dar sa stiti ca am cumparat ieri o felie de somon, stiu ca v-am mai spus. Atat de rar iau ca nu stiu ce sa fac cu ea, am prea multe idei pentru un amarat de medalion, parca vad ca il troznesc doar pe gratar si mult pa.
rororo
