Mallotus Villosus & Cartofus Prajitus
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Mallotus villosus sau capelin (pentru cunoscatorii de rusa – мойва/moiva) este mancarea preferata a oricarui student. Cel putin era acum 7 ani in urma. Moiva merge la bere, moiva merge pe paine, moiva merge fara paine, moiva poate fi sarata sau prajita, mare si grasa sau subtire si lunga. Moiva rules.
Dar cel mai bine, moiva la Povestelnic merge cu cartofi prajiti. Si muraturi. Daca nu in fiecare zi, Povestelnicul ar manca moiva cu cartofi prajiti macar odata la doua zile. Si muraturi. Un moldovean fara cartofi prajiti si moiva, si muraturi nu este moldovean adevarat. Cartofii prajiti se mananca in familie sau cu prieteneii. Cartofii prajiti se fac afara la cuptor, sau in iatac pe plita, iarna sau vara, la cina sau la pranz.
Impedimentul cel mare, care-l opreste uneori pe Povestelnic sa prajeasca niste cartofi, este curatatul, taiatul si prajitul propriu zis al acestora. Tare neplacuta si anevoioasa ocupatie. Probabil din cauza torturii olfactiv-vizuale la care este supus organizmul, in cele 40 minute in zbuciumul agonic de asteptare a dezmatului cartoficesc. Of, tare-i mai plac si deaceea, de multe ori acest naprasnic obstacol este cu dirzenie ignorat. E, si nu-i chiar atat de sanatos sa mananci prea des cartofi din astia (asa zice lumea, ca el de jeluit parca n-are de ce). Dar dati sa va povestesc toata balada, de la un capat: cum se fac cartofii, asa cum ii plac Povestelnicului.
Totul incepe de la tigaie. Un moldovean gospodar trebuie sa tina la casa o tigaie mare, de fonta, cu fundul zgrunturos, fara nanotehnologii si teflon. O tigaie care sa sature pe toti de la o masa.
In ea se toarna un strat serios de ulei (cam de 2 mm, sa acopere fundul tigaii). Asa ca sa galgaie si sa se loveasca puternic de fund. Uleiul trebuie sa fie nerafinat, direct de la moara, aromat, putin amarui – asa cum il avea Povestelnicul pe timpuri, pe vatra parinteasca. Asta in caz ca nu aveti 2-3 linguri de untura de porc, bineinteles. Ca nici un cartof nu se simte mai acasa decat in untura topita.
Cartofii trebuie sa fie tari, din astia care nu se inmoaie cu una cu doua. Fiind cruzi, se spala si se curata de coaja, se taie hrinci (hrincile sau feliile trebuie sa fie nu foarte mari, cam cat o cutie de chibrituri ca suprafata, nu foarte groase – 2-3 mm undeva; se pot taia si pai – dar asta e alintare deja).
Cand uleiul e incins bine, se pun cartofii peste. Fara capac. Focul trebuie sa fie mai puternic decat mediu. Si se tot intorc odata la 5-7 minute, ca sa se prajeasca uniform pe toata suprafata. Cu o spatula ascutita, de metal, ca sa se desprinda toti cartofii de pe fundul tigaii. Daca vedeti ca nu prea au in ce se praji, mai adaugati un pic de ulei. Prajitul lor dureaza cam 30-45 minute, in dependenta de cantitate. Ii veti sti gata dupa gust.
Dupa vreo 20-30 min de gateala, se sareaza, se poate si piper negru de adaugat, n-are cum sa strice.
Peste 5 minute se arunca peste ei o ceapa dolofana tiata cubulete, si 3-4 catei de usturoi feliat subtire. Inainte de a stinge focul se pune capacul si se lasa 5 minute.
Exista variatii: se poate pune marar, busuioc uscat, praz, dar astea la fel fac parte din lista de capricii.
Jumerele au loc de frunte in reteta asta, astazi ne-am lipsit de ele, pentru ca am avut ce? Corect! Moiva! Peste cartofi, cu 5 minute inainte de a fi gata se poate strica un ou. Adica nu este interzis, ci recomandat. Azi tot fara el. Dupa asta, se taia o rosie verde[*] murata (sau chiar doua) si moiva, numaidecat moiva!
Dar daca la casa se gaseste un ardei umplut cu varza, murat la putina, raiul se pare un loc nu atat de deosebit. Si daca in rai nu se fac muraturi si nu cresc cartofi, mai bine stam aici.
Iar daca din camara se scoate un borcanas de ciupreci marinate sau prajite, si se pune langa cartofi, veti spune oare atunci ca exista vreo reprezentare vizuala mai reusita a fericirii?
Sa aveti pofta, dragii Povestelnicului! Si cartofi! Si muraturi! Si de toate!
____________
[*]era un banc:
La piata:
- ce-s astea, matusa?
- rosii, nepoate.
- da de ce-s galbene?
- pentru ca-s verzi.
