Magiun De Prune
articol scris de Vasile blog arta-culinara-romaneasca.blogspot.com
Magiun, Lictar în Transilvania, Povidlă în Moldova, Silvoi şi Pecmez în Banat şi alte denumiri locale... De fapt ce este magiunul? O pastă consistentă obţinută prin fierberea prunelor, fără adaos de zahăr şi conservanţi. Dacă are adaos de zahăr atunci intră în categoria marmeladelor sau a gemurilor.
Compoziţie: cel mai bun magiun/lictar se prepară din prune bistriţene bine coapte. În lipsă vom folosi prune Stanley, care sunt asemănătoare. Prunele se spală bine cu apă, apoi se scot sîmburii. Se pun la fiert pe foc mic, într-un ceaun din fontă. În lipsă putem folosi o oală emailată. Pe timpul fierberii se amestecă încontinuu cu o lingură sau paletă din lemn, pentru a nu se prinde de fundul vasului. Cînd compoziţia ajunge mai groasă şi curge greu, se pune fierbinte în borcane de 720 gr. Borcanele bine închise cu capac se pun în cuptorul cald al aragazului pentru 20-30 de minute. Apoi le aşezăm într-o pătură şi lăsăm să se răcească treptat. Astfel magiunul se poate păstra timp îndelungat.
Cînd eram copil, îmi amintesc că bunica mea făcea lictar pe care îl punea în oale de lut acoperite cu o simplă hîrtie şi le păstra în pivniţă. Tot în pivniţă găseam şiruri lungi de oale de lut pline cu smîntînă, lapte covăsit, tăviţe cu zahăr ars cu nuci şi o mulţime de alte bunătăţi...
Nota: magiunul clasic, mai de mult se producea în ceaune din fontă, puse pe un foc de lemne, afară în curte. Gustul este puţin diferit, dar mai aromat!
