Liquer De Isma/ Portocale/ Lamaie- A La 1925
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Intotdeauna mi-a placut sa simt in diverse deserturi o usoara aroma de menta. Credeam ca-mi place menta pana cand am gatit inghetata de menta. Era foarte ok doar ca….am constatat ca doar aroma de menta simpla nu ma incanta deloc. De aceea nici nu am postat reteta cu inghetata. Totusi, pentru ca aveam multa menta asta vara, am zis ca musai sa fac acest lichior de menta de la doamna Comsa citire. Nu e musai sa-l beau, cred ca poate fi folosit cu succes in retete in care e nevoie de doar o usoara nuanta de mentolat si alcool ca desertul sa fie perfect. Si pentru cine adora aroma de menta pura, cred ca e o bautura perfecta.
Cat priveste reteta doamnei Comsa, la perfectie este si faptul ca dupa aceasta reteta putem prepara nu doar lichior de isma ci si de portocale si lamaie. La alegere
.
.
Asa ca sa trecem la treaba:
“Facem esenta, punand ca 2 maini isma (frunze) si peste ele, spirt cat sa le acopere, tinandu-le ca 2 – 3 saptamani, la soare; mai departe – ne sfatuieste bonom doamna Comsa - urmam ca si cu liquerul de portocale. ”
Ok, cam lapidara reteta, musai sa ne ducem la reteta de liquer de portocale.
Unde, intai si intai, preparam ca si la lichiorul de isma, esenta (hoho, sa vedeti ce culoare incredibil de frumoasa avea dupa doua saptamani de macerat frunze in alcool).
“Radem pe razatoare coaja deasupra de la 5 – 6 portocale si o punem intr`un borcan de sticla, umplandu-l cu spirt bun si curat, apoi legat cu hartie de pergament si lasat sa stea 2 saptamani la soare. Aceasta este asa numita esenta de portocale.”
Pana aici suna cunoscut, nu?
“Facem un sirop din 1/2 kgr spirt bun si veritabil, apoi adaogam si cealalta jumatate din esenta de portocale, stercurata prin hartie de filtrat, adaogandu-I si putin zahar ars; dupa aceea mai trecem odata compozitia prin filtru, in sticle curate, pe care le astupam bine cu un dop de pluta (papura) si le sigilam, tinandu-le catva timp in pivnita svantata, pe nicip culcate.”
Poate nu va incanta ideea lichiorului de portocale sau de menta. Cu aceeasi reteta, doar ingredientul de baza diferit, putem pregati si un lichior de lamaie care – vorba doamnei Comsa – “se prepara tocmai ca cel de portocale”. Mai simplu nu se poate, zau asa.
Acum cateva cuvinte despre spirt. In comert e scumput si nu ma prea omor dupa alcool, asa incat sa fac un sacrificu sa cumpar. In schimb, am facut rost de niste spirt de contrabanda (din Serbia) de la o matusa, simpatizanta pdl-ista (
), hehe, spirt fara TVA.
Avea aproape 90 de grade si cum nu ma stiu cu alcoolismele, (nu radeti, please) abia cand am gustat prima oara din lichior, am constatat ca – tulai, Doamne – e muuuuuult prea tare si-mi ia foc gura. Am cochetat o vreme cu ideea de a-l mai lungi, am intrebat femeile cu experienta si am primit sugestia sa-l mai …dezalcoolizez cu niste apa fiarta si racita. In fine, am renuntat deocamdata la idee, lichiorul meu isi face siesta in camara, intr-o sticla de fosta Campari la care i-am pus un dop de pluta de la o sticla de Jidvei. Hai hei, cosmopolit, nu?
), hehe, spirt fara TVA. Avea aproape 90 de grade si cum nu ma stiu cu alcoolismele, (nu radeti, please) abia cand am gustat prima oara din lichior, am constatat ca – tulai, Doamne – e muuuuuult prea tare si-mi ia foc gura. Am cochetat o vreme cu ideea de a-l mai lungi, am intrebat femeile cu experienta si am primit sugestia sa-l mai …dezalcoolizez cu niste apa fiarta si racita. In fine, am renuntat deocamdata la idee, lichiorul meu isi face siesta in camara, intr-o sticla de fosta Campari la care i-am pus un dop de pluta de la o sticla de Jidvei. Hai hei, cosmopolit, nu? Trebuie musai sa va spun ca am gustat din lichior cam la doua luni diferenta. Prima oara, chiar dupa ce l-am facut, mi s-a parut (prea) tare iar aroma parca nu era pregnanta – totusi parerea mea a fost oarecum distorsionata de faptul ca era atat de tare incat mi-am simtit pupilele gustative scurtcircuitate. Dupa doua luni, parca e totusi…altceva. E o bautura mai legata, nu mi-a mai parut asa tare iar aroma de menta era prezenta clar. A doua oara mi-a placut mult mai mult si poate acest lucur nu e deloc o intamplare caci doamna Comsa, in finalul retetei, chiar ne avertizeaza:
“Acest liquer cu cat este mai vechi, cu atat este mai bun.”
