Legendele Mint
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Ai auzit fără îndoială poveștile despre savoarea incredibilă a foie gras-ului. Ei bine, de sâmbăta trecută de la prânz sunt în măsură să îți spun că legendele mint.
Foie gras e mult mai bun decât se zice.
Iar asta mă face să cred că de fapt legendele nu mint, ci sunt doar incapabile să spună întreg adevărul.
În weekend m-am gândit să sărbătoresc încheierea șederii mele în Ungaria cu cea mai delicată delicatesă de aici (maghiarii au și trufe, dar eu am avut oareșce aventuri nefericite cu ele). Așa că am luat un ficat de gâscă îngrășată, liba maj pentru unguri, foie gras pentru restul lumii. Nu prețul mă ținuse până atunci la distanță (cam 60 de lei kilul, mai ieftin decât somonul nașpa de crescătorie), ci conținutul mirobolant de grăsime care nu se pupă defel cu silueta mea oricum exagerat de rubicondă.
Dar o dată nu se pune!
Foie gras se gătește foarte simplu. Cunoscătorii spun că e mult mai greu să-l obții decât să-l prepari. Din fericire, și asta e ușor la Budapesta, unde găsești peste tot și ficat de gâscă, și ficat de rață, și crud, și la cutie, și călare, și pe jos…
Eu l-am făcut à la poêle și l-am lichidat înmiresmat cu o reducție de căpșuni și Merlot. Rețeta e aici (atenție la pregătirea foie gras-ului pentru gătit, sunt niște șmecherii pe care trebuie să le știi).
Gustul… închipuie-ți că mănânci spumă de aer aromată cu nuci proaspăt coapte la cuptor. Din când în când răzbate o savoare care seamănă vag cu ce știam eu despre ficat, dar incredibil mai fină, mai delicată.
Adevărat, extazul ține până în fața cântarului, dar acele clipe când scufunzi feliuța de baghetă crocantă în grăsimea aurie merită nenumărați kilometri de jogging cu o haită de lupi flămânzi pe urme.
Foie mai gras decât bucătarul
