La Final De Slowfood, Fastfood
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Glumesc, nu foarte fast. In Brasov, cum ii spuneam cafelutei, o luna daca stai nu termini sa gusti numai bunatatile de pe pietonala, de la tarabe si carciumi, de carciumi nu mai spun. Pentru restul orasului si imprejurimi iti ia o viata. Sigur ca sunt si tepe, dar alea au fost in alta zi si am uitat cum se chema carciuma dar va spun eu, ca am mai fost acolo si o gasesc la alte amintiri brasovene.
Asadar, cum ziceam langa cladirea “mea” am descoperit un restaurant dragut. Jamaica pe numele lui.
Si langa, ei bine, da …
Acum poza a fost greu de facut cu lesa in mana si diversi oameni care furau din langoasa vietii (am mai facut una la finalul plimbarii).
Dovada (asta era portia a doua cu branza si smantana):
Asa, dupa ce mancaram in grup doua langosi ne asezaram cu mic si foarte mic la terasa la Jamaica unde am nimerit o chelnerita foarte amabila, e una dragura foc si una aiurita, dar amabili sunt toti.
Dupa ce am schimbat amabilitati am intrebat ce recomanda si, aici o sa detaliez si va recomand si eu: salata calda de pui, in stil asiatic, excelenta, fish & chips, nu seamana cu originalul, in primul rand e din salau fishu’ si chipsu’ e din cartof-cartof. Calamarii pane, foarte gustosi, cu sos de usturoi si o pulpa de pui la gratar pentru strigatele de lupta ale Casandrei care la toate terasele are parte de cate ceva, fie pui (oricum ii furam toti din el) fie supa.
Trezii din somn jivina ca dormea si stranuta cu un fulg in nas. Asa am reusit sa ii prind si eu o poza de aproape ca era cu somnu’ in bot, caine de crajma se face.
Ce mai au remarcabil la Jamaica, Mojito si Vinars de jidvei pe care il aduc in pahar incalzit. Asa da!
Cum va spuneam de aici se vede si alta latura din casa “mea”. E ceva in patrimoniu si nerenovata, dar e superba.
Dupa care am facut marea descoperire, cofetaria Deliciile Kronstadt.
Era ziua unei prietene si nu aveam alta idee decat sa ii iau ceva dulce si am dat peste asta, inainte sa ajung la aia cu dulciuri belgiene. Si bine am facut. Din pacate nu am putut poza vitrina, cica nu e voie, dat totul e facut mai bun decat va puteti imagina, nu folosesc margarina, numai unt, numai produse naturale, dar nah, obrazul subtire (reiterez) …
Am pozat de afara, e pe strada perpendiculara pe pietonala in prelungirea celei cu Jamaica.
Am facut un platou asortat pentru sarbatorita (LMA TSEP!) si am luat si pentru noi islere si ceva cu crema de vanilie si krantz. Bestiale, adica pana si mie mi-au placut. Dar foarte scumpe, platoul din poza plus cateva islere si din celelalte pentru noi, cam 90 de lei.
Fara comentarii 
Seara am iesit la Sergiana, cu prietenii, nu ma omor dupa carciuma asta, dar pentru jumarile din partea casei cu ceapa rosie, as merge oricand.
Nu e cine stie ce, culmea, tocmai partea de carmangerie, carnatii si carnea sunt facute cam in dorul lelii. Insa ce mi-a placut mult, tocana de vita cu scufie de aluat, varza calita de sub carnati si, fireste, vinarsul de Jidvei.
Am luat si la pachet asa ca potaia a beneficiat de mamaliga si ceva carne.
Finalul periplului de azi o sa fie trist. Vineri, cand am ajuns, la mansarda unde stateam noi la cumnati in vizita, am vazut o pisicuta tare frumoasa, nu e pozata de aproape, poate in poza doi se vede mai bine.
Vecina era plecata, o hranea cumnata si i-am zis sa aiba grija ca daca pica de acolo moare. Fix la o saptamana, adica vinerea asta, am revenit la Brasov si, culmea, pisicuta murise exact inainte sa ajungem noi, dar nu pentru ca a cazut de la etaj ci pentru ca a fugit in strada (o plimba in lesa) si a calcat-o masina 
Nu comentez aspecte ale acestei chestiuni, stapana a fost devastata, dar mai am poze cu pisicuta, culmea ghinionului.
rororo
