La Bilancia
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Si cum se facu asa, ca intr-o sambata, fix acum o saptamana, ne-am adunat cu mare si si mai mare sa mergem la Bilancia sa vedem noile echipamente, la o prezentare, ma pacalira fetele si baietii.
Ne-au asteptat cum se cuvine, cu waffle calde si alte bunatati.
Ei bine, surpriza, ia si matale un sort ca e cu gateala, sa si testati echipamentele (Kitchen Aid). Reactia nu a intarziat sa apara:
Bineinteles am facut echipe, noi cu ai nostri, ei cu ai lor :D Glumesc, unii au facut pizza, paste, s-au ales chestii care sa poata dovedi ce pot masinariile.
Eu m-am indragostit iremediabil de food processor, il visez noaptea mai ceva ca pe Peter Steel (Peter, nu Daniel, da?).
Eu nu am prea facut poze sau daca am facut au fost transpirate sau din mana, noua ne-a picat la echipe ceva salata, sos bolognese (pe care l-am inceput cu aplomb eu cu Gabi si l-a finalizat Zamzuu care nu te lasa dom’le in pace) si chiftelute pe care le-am aerat eu, dar asta este alta poveste.
Oricum, prima a fost gata pizza care s-a ravasit repede ca de la mojito ni se cam facuse foame.
Singurele poze facute de mine legat de ce am gatit (mai mult sau mai putin) noi a fost patrunjelul (mult) pentru chiftele, tocat cu aplomb de doamna Z…
Si pastele cu bolognese, care, raportez to’arasu, toti au furat din carnea noastra, din sosul nostru, nu se mai poate dom’le asa. Asa ca le-am mancat si noi pastele lor cu sosul nostru.
Atmosfera a fost super, mancarea deosebita pentru ca era facuta de noi toti si poze, fara numar, dar nu ale mele :)
Amu asa de incheiere, eu am cam disparut la un moment dat ca sa aflu detaliile legate de un Rolex al cuptoarelor, cel putin pentru mine, cel care ma interesa, este acesta:
Nu am lucrat cu asa ceva decat peste granita, acum drept e ca aici nu am lucrat niciodata la stele, ca nu am gradele la mine, nici macar pe alea celsius, dar pentru cuptorasul ala mi-as da un rinichi.
Am trecut la vizitarea magazinului, loc in care am abandonat scurt fetele pentru ca ma imbolnaveam de inima, din inima.
Atmosfera, gazdele, chefii, nu mai zic lucrul pe echipamente, plus hihaiala si hlizleala si traznaile iar, ulterior, chiar cerul care ne-a zambit fara sa mai dea cu ploaie, au facut o zi minunata.
Na ca mai si uit sa va spui, ca m-am intalnit si cu Dana Tudor dar de mers am mers cu Gabi Cara si domnul sau, Naina si, normal ca si cu Geta, ca doar nu era sa trecem pe langa ea si sa o lasam acasa.
Am scris tarziu si pe scurt ca am avut o perioada mai agitata si, culmea, mai pierdusem si poz(n)ele. Oricum, desi nu suntem copii, asa o sambata e de trecut la amintiri din copilarie.
rororo
