Kebab De Iepure Cu Alune
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Credeţi c-aţi scăpat? Aţi mai vrea voi! De Anonimus veţi auzi nu o dată, şi nu de două. Pentru că acesta este prietenul preferat al Povestelnicului. Şi vine el de obicei din gaşca asta: 
Dintr-un Anonimus, deci, am făcut două tacâmuri şi încă au mai rămas nişte coaste, maruntaie şi capul deştept care vor merge împreună la o ciorbă iepurească. Să nu ne luăm dar cu vorba şi să purcedem la treabă.
Ingrediente:
un spate de iepure, tăiat în 3 bucăţi
o legătură de cimbru
4 felii subţiri de slănină
200-300ml vin alb
ulei
sare şi piper
6 ace de lemn
Mod de preparare:
Cu câteva ore înainte de a-l da la frigare, iepuraşul nostru trebuie scăldat în socurile unui tulburel alb de toamnă. Şi ca să nu se îmbete trebuie să-l amăgim. De aceea, ungem fiecare bucată de carne cu sare şi piper, o punem într-un vas mai mult înalt şi mai puţin îngust, presărăm generos nişte cimbru şi turnăm deasupra vinul După aceasta, acoperim vasul cu o farfurie şi-l dăm la rece pentru câteva ore.
Până una alta curăţăm câteva alune de coajă. Vreo şase le păstrăm într-o parte, pentru iepurilă cherchelit, vreo zece le păpăm, că doar n-o să murim de poftă. Când se termină nucile, scoatem iepurele nostru din frigider şi-l scoatem din scăldătoare.
Îl rumenim doar puţin,
în schimb pe ambele părţi, ca să se coaguleze proteinele iepureşti şi să nu se dişale la cuptor.
Crestăm carnea, in două părţi mai muşchioase şi băgăm acolo câte-o alună curaţită.
Efectuăm o tentativă nereuşită de a tăia slănina foarte subţire, după care învelim în ea bucăţile de iepure şi fixăm construcţia cu doua ace pe la margini.
Toate kebaburile acestea, le punem într-o tavă şi le dăm la cuptor pentru vreo 30 minute.
Cum spunea prima mea învăţătoare, scurt, clar şi cuprinzător. Cam asta trebuie să obţineţi.
Aţi putea face şi un sos din marinada strecurată, îngroşată cu puţină făină de mălai, la foc mediu. Bineînţeles că aţi putea, eu de exemplu, n-am avut răbdare, mi-a fost lene, aruncau oaspeţii cu farfurii în mine, credeţi-mă: am vrut da n-am putut. Numai aşa.
Dacă a ieşit bine sau nu, va judeca cel ce gustă. Cel ce vede poate să zică că feliile de slănină sunt cam groase. Să am iertare, dar n-am găsit altfel de slănină ca s-o pot tăia. Tăiată gata nici atâta n-am găsit. Pot să vă zic una: stomacul Povestelnicului n-a avut nici cea mai mică obiecţie cu privire la bucata de iepure venită pe scurt timp în vizită.
Să aveţi poftă.
