Insolatie
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Mi-am amintit brusc (deh, insolatie, peroratie, inflamatie, constipatie) de cantecul lui sterian care il copiaza pe acel nedrag mie (scuze river) Bob Dylan, mai pe romaneste Zimmerman.
Incep ca la Oscar, multumesc lui Paul si Viesparului ca citesc si le place, nu stiu la ce foloseste butonul ala cu like si nici nu il folosesc, dar ma unge pe suflet ca untul cald pe o pita de Tuzla ca cineva chiar citeste si, culmea, chiar apreciaza.
No, la final de saptamana e oribil pe aici, mai ales cand stai la sosea, motoare turate, masini care nu se mai opresc, cu muzica la maxim, de la rock la manea, ma rog.
Ieri zic, in situatia data, schimb orarul de piscina (nu ati uitat ca piscina mea e aia mare, neagra, albastra si semi-secreta).
Cum am decis sa fac turul de impinge-tava, am mers la Orizont, acolo ma alesei cu insolatie. Turistii, destepti, se arunca la o coada gigantica, dar lasa mesele ocupate cu genti sau sticle, ca pe urma sa iasa scandal, gen: da ce bah tutzi de moldovean, e masa ta?
Am evitat primul conflict cu nenea din parcare, a decurs cam asa:
- Stati, parcarea se plateste
- Tu mi-ai dat amenda de ieri? Daca e masina cu numar de B e musai ca is din B? Sunt de aci bah.
- Ma scuzati, daca sunteti localnica, (o recunoaste pe doamna neam de-al meu)
- Zi-mi ce fac cu amenda
- Nu e amenda, e avertisment, nu vedeti ca nu e numar de ordine ci de telefon? (nu vazusem)
- Pai si ce sa fac io cu el?
- Baiatul v-o fi placut, dati-i un telefon si luati-l la misto (ceea ce voi face, ca nu pot sa ma abtin).
Bun, parchez, omenirea cica: nu stam la coada, zic ba bine ca nu (io is anti stat la orice coada). Sunt multi angajati, se misca repede, ochim ce e de ochit si pe pariu ca e potol bun si proaspat la omorul asta.
Asa a fost.
Ciorba de burta (corecta, buna), saramura de somn, ciolan la gratar si niste chifle facute de ei (de Orizont vorbesc) de mare exceptie. Bonus, au vin la dozator, 3 lei, alb, rece ca ghiata si sec.
Aci vine partea cu insolatia si peroratia, zic mancam repede, baldabac. Masa libera, la soare (mare, goale, sare, rasare). Dupa cinci minute nu imi mai vedeam nici ochii. Un nene singur, manca un mic.
La umbra. Se duce neamul meu, cica il cunosc (il confundase). Ne lasa la masa dumnealui. Si incepe sa peroreze, ca in olteneste zicem asa, da io sunt de aici de fapt ardelean, sunt jmeker, copiii, ce mai, cred ca era mai insolat ca noi. Dar simpatic, o dadu din Petrila, Aninoasa, Eforie si Valea Jiului in bukale de m-a ametit mai rau ca soarele.
A urmat apa apa baie baie (cliseu Danuto, e bun pentru cainele cracanat), ca am deturnat orarul sa se duca turistul la jnitel cu pireu (puneti voi ghilimelele ca nu imi iese).
Si praf m-a facut soarele in cap, de parca mai era nevoie, am incercat sa va trag in poza niste personaje sexy, dar se prindeau si ascundeau, io pun pozele, totusi, nu inteleg de ce unii nu se prind ca daca sunt batrani si urati soarele nu face decat sa ii imbatraneasca si sa ii urateasca (si zbarceasca, sa avem rima, da?)
Presupunand ca as scrie o carte despre bursuci sau un jurnal de calatorie, oare ar cumpara cineva? Sau ar trebui scrisa in romgleza ca sa fie trendi flendi?
rororo (cal maro, ca sa urmez ideea lui zimmer)
