Iepure Cu Ciuperci Si Masline
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
De data asta e chiar reteta, desigur, in stilul meu dar o sa incerc sa fac un rezumat sa nu va pierd, promit ca ma straduiesc, pentru ca merita. Inspiratia retetei a fost atat banalul iepure cu masline, cat si iepurele cu piper al lui Peter plus, fireste, mancarea rece. O sa ziceti ca e prea mult, e nitel dar face.
La poze sa nu va aud, daca stati prin orasul lui Bucur stiti ca e bezna intreaga zi lumina si ploua de o saptamana, sa ne concentram pe reteta.
Toata treaba a inceput de la excursie in Lidl, sa iau ciuperci sa fac orice cu ciuperci si na belea, iepure in oferta. Deja mi se conturase clar in minte cam ce va urma, deci baza au fost urmatoarele: iepure, ceapa, vin, masline, usturoi.
Am transat iepurele clasic, in sensul in care l-am folosit pe tot, inclusiv muschiuletii si rinichii. Am blurat poza ca e foarte nepotrivita copiiilor sub 18 ani, mai ales cu satarul ala pe iepurache.
La vin am degustat pana sa ma conving si am folosit mai mult alb decat rosul. In sensul in care am lasat bucatile de carne la marinat cu: ulei, sare, piper rosu, vin rosu (sa se inteleaga)si un catel de usturoi. Dupa care am lasat carnea pe foc mic de tot sa isi traga calm caloricele. Da, am avut timp.
Ciupercile le-am curatat dupa metoda mea favorita invatata cu multi ani in urma de la Maya. Daca nu o mai stiti nici pe Maya, nici metoda, e simplu, jbang ciupercile, faina, apa, zbuciumate iute, clatite la fel de iute, tocate. Isi lasa tot pamantul in apa cu faina.
Iepurele l-am dat din oala (am strecurat, nu imi plac nici boabele de piper nici usturoiul cu coaja in mancare) si am pus droaia de ciuperci. Cantitati: la un iepur, un kil juma de ciuperci.
Si normal ca in oala de tuci, ete la voi.
Fireste ca la toate am pus niste sare, dar asta nu va mai spun, ca sunteti gospodace, da?
E, cand au lasat ciupercile nitel loc in zama, am pus ceapa ca la mancarea rece, adica multa. Dupa care am pus un capac si am mai trecut in vizita numai ca sa pun cate putin vin, din cand in cand, ba in oala, ba pe esofag, dupa caz.
Mirela stie, ea m-a invatat, secretul mancarii reci asta e, cat vin pui in mancare, atata trebuie sa bagi pe instalatie, altfel nu iese buna treaba.
Ei, cand s-a eliberat spatiu in oala, am pus si iepurele in zeama (bonus, o lingura de zacusca, aveam in plus, dar nu e musai) si iar am reluat operatiunile de turnare a vinului pic cu pic.
E, vezi, de aia fac poze, ca era sa uit, cat am tocat mormanul de ciuperci le-am tinut in zeama de citrice ca sa nu se faca smoala, am pus lamaie si mandarina ca acum e sezon de mandarine/clementine si sunt ieftine, bune si frumoase, uite ca era sa uit acest aspect.
Ei bine acum vine in sfarsit sfarsitul gen finala mare. Cand toate sunt patrunse si vin vecinii la usa dupa miros, dregem gusturile, ca sa fie treaba oabla: masline, gem de gutui (cu anason, ala al meu, dar merge de oricare, Peter punea de macese), pasta de rosii.
Ati obosit? Va zic eu, zacuta lent (cum ziceam, am avut timp) cu totul a durat cam 4 ore, sigur ca merge la zloucucar din ala, dar cum va ziceam, eu am avut timp si aveam nevoie de mult calm dupa ce am auzit ce spagi se cer la angajare, deci a fost un fel de yoga mancarea asta.
Si da, indiferent ce varianta de preparare alegeti, fara misto, e beton, asa ca fac un rezumat: iepurele cu vin, ulei, piper boabe, foaie de dafin dunstuit.
Strecurat, puse ciupercile in zeama, apoi ceapa si apoi, ca la mancarea rece, vinul, pic cu pic.
Cand s-a format sos se pune si iepurele inapoi, iar se lasa si se pune vin din vreme in vreme. Si absolutamente inainte de ultimele clocote, un gem bun, pasta de tomate si masline.
Vedeti ca merge si pe scurt? :D
Ca idee, da gust bun si daca alegeti condimente ca enibaharul boabe sau boabe de ienupar, aici e chestie efectiv de gust, daca as fi fost sigura ca e buna coaja, as fi pus cand am lasat iepurele la dunstuit si coaja de mandarina sau portocala, de un fleosc, ciupercile nu e musai sa fie tinute in seama de citrice, dar macar in nitica apa cu otet, iar gustul final desigur ca il echilibrati dupa caz, dar potolul asta are de toate, dulce, amarui, picant, sarat, e misto, ce mai.
Da normal ca la orele 17 cand am facut poza era bezna de bezna si ploaie, ca pentru depresivi, dar voi ma iertati.
Chestiune, eu am facut putin piure asa, de chichi si a doua zi pe lumina poza cu niste orez sec, dar merge mancata numai cu polonicul si cu niste pita rupta in sos, ca idee.
Va multumesc pentru atentie, in special tuturor nebunilor care citesc pana la capat si va doresc rororo.
