Haos
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Azi voiam, in sfarsit, sa pun retetele celor gatite, o sa pun poze, asa, sa nu ramaie netul fara poze cu potol pe el (yeah, gluma buna), dar ca in fiecare an, in Bucuresti, in septembrie, e haos generalizat.
Sfat prietenesc, daca nu stati bine cu nervii, inainte de a iesi sa platiti treburi oficiale, luati un diazepam si macar o gura de vodka, da bine, eu nu am stiut ca lumea e din an in an mai nebuna.
Cum toate trebuiau platite fix azi, pornesc roz bombon, cu ochelarii mei frunosi pe nas si zambetul pe buze, spre Auchan. Acolo poti plati orice, la gramada, rezolvai.
Nici nu fac zece metri ca dau de sleahta (sa ma ierte cunostinte) mamelor. Numai mame peste tot, ele la tzaka paka, tranka fleanca sau pe mobilele super performante, probabil pe aici, scriind mvaaai draga, ia uite ce plod tare am eu. Plod care putea fi lejer imprastiat pe carosabil de orice imbecil care circula legal, din nefericire eu circul sub limita legala intre blocurile gri, evitat copiii. Sper sa nu aiba memorie atat de buna la injuraturile adresate mamelor.
In trafic (sa nu ma intelegeti prost, trafic adica maxim trei minute de condus), mamele cu plozii, toate la telefon, ca probabil impartaseau ce culoare tre’ sa aiba ghiozdanul anul acesta.
Am evitat, am reusit sa intru in incinta, sa ma inteleg cu domnii de la asigurari, zic intru sa fac o inspectie si sa imi iau doua beri, daca tot sunt aici. Si o ciocolata pt al batrn.
Frate, haosul de pe strada nu e nimic fata de ce e in Auchan, pana si angajatii comerciali cred ca si-ar fi dorit sa poarte armuri.
- ia zece caiete
– douazeci
– pe ala roz il vreau eu
– fa, nu auzi ca eu l-am vazut prima?
– futu-ti mortii in gura, eu am pus prima mana pe ala
– giculeeee, ia ma caietu’, ma
Intrasem deja, iau in viteza cur papier, ciocolata amaruie (e un must be in casa) si cafea si nu stiu cum sa fug mai repede, programasem o inspectie la preturi, pentru o comanda. Cine intra in gura lupului moare repede, nu am riscat.
La casa de marcat un tip, la fel de siderat, apucase sa ia o bucatica de muschiulet de porc, zic nu va suparati, pot sa vad si eu eticheta? Fac o estimare de preturi si in zona alimentara nu se poate ajunge decat cu mari riscuri si eu nu mai sunt ca GIl Delamare de mult. Am vazut pretul, am trecut.
In drum mirosisem la impinge tava alea, la Rustic, mai exact, hamsii. M-au dus chitita sa iau si eu cateva de o pohta. Vezi sa nu. Coada la toate magazinele de vindeau potol, chiraiala si urlete: vreau snitelu’ ala, ba nu, pe celalalt, ba, asta a luat snitelu’ de il voiam io … nu mai intru in amanunte.
Nesemnalizacii din provincie, naturalizati, au revenit, si, cum spun in fiecare an, va reveni si problema cainilor comunitari (noi nu mai avem de mult, din fericire, doar betivi si drogati, dar aia cica nu se pot eutanasia).
Musai sa fac rost de zgarda standard de politie Casandrei, sa nu am surprize cu idioatele (mai sunt si idioti, dar in general, fara sa fie vreo chestie legata de sex, ele sunt idioate si umbla in grup organizat).
Acum doi ani in septembrie una o lasa pe fii-sa sa dea cu piatra in capul Lolei, cel mai iubitor caine, prietenul copiiilor, am dus-o in adapost pentru siguranta ei, desi ar trebui impuscati unii parinti, copiii sunt inocenti si imprumuta, deh.
Deci, ce voiam sa zic, of Nichita, Nichita, acoper-ami inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra unui permis de arma. Pentru Maverick.
Acum sa vorbim despre potol pe scurt, poze la gramada, unele lipsesc.
Zacusti standard, vinete, ceapa, zama de tomate, ardei copti, nitel zahar si putin piper pus in dracia de ceai, ca sa nu ramaie acolo, ca asa s-a ordonat, iute nu, aroma, da.
Ciorba de cozi de oaie cu diverse, bestiala a iesit, mai am de o tura, cozi de oaie de doi lei, zic.
Zarzavat de ciorba, clasic, radacinoase, ierburi, ceapa.
MBSOU (pentru cine a intrat mai tarziu, e MBS cu ou fiert direct in mamaliga, arta si precizie).
Si un numar de sarmaloaie, maricele de data asta, nu am avut rabdare sa disec frunzele.
Pozele sunt dispuse dupa cum vrea putza alora de sunt platiti de wordpress, dar intelegeti ideea, pt ca cititorii mei sunt cei mai destepti.
Vorba lui Steve Vai, putini, dar buni. Asa ca de final imi doresc din inima sa va protejati luna asta de injuraciunile mele si, daca ati trecut pe strada mea si ati auzit, ducand copilul pe carosabil de mana, un &%()^*&%&^%&*, eu eram.
A, ca era sa uit, Casi e tot in gasca in continuare cu plozii blocului, fetitele o plimba mai bine decat mine, nu-s feminista, dar singurul care se teme de ea e un fatalau.
rororo
