Gulyas Sau Papricas – Iata Intrebarea…
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
A fost odata un berbecut, Petrica-i spunea. V-am mai povestit despre el, am impresia. Sau poate ca nu. Petrica a fost sacrificat cu o zi inainte de Pasti, si era prea zdravan ca sa bucure dintr-o data pe Povestelnic shi pe cei ai casei. Cum spune vorba unui proverb povestelnicesc: o data taie si de 7 ori mananca. De aceea o parte din el a tot stat la frig si intuneric pana mai zilele trecute, cand spatele lui Petrica a fost scos de la gheata si pus la dezmortit. Stiu ca e pacat sa prepari ceva din carne inghetata, dar Petrica a meritat sa bucure cat mai mult timp si de cate mai multe ori posibil ochii, mainile si pofta Povestelnicului. Despre acest Petrica este vorba:
Cei slabi de fire sa ma ierte, dar nu este etic nici sa negi principiul de baza al lantului alimentar pe care mama natura il considera primordial pentru existenta progeniturilor sale.
Avand spatele pe fundul de taiat, Povestelnicul s-a tot framantat pe ganduri ce sa faca din el: gulyas sau papricas. Pana la urma a facut un mix, fara pretentii serioase de gulyas sau de papricas: o mancare din miel in sos de rosii, cu paprica, capabila sa doboare cu aroma ei pe oricine care ar fi intrat in bucatarie.
Poate va fi de prisos sa va zic acest secret, da sa stiti ca spatele acesta, dupa ce s-a dezghetat la voie, cateva ore bune, a fost spalat, scurs de apa, sarat, piparat si pus pentru o zi intr-un vas, fara prea mult spatiu liber intre bucatile de carne, deasupra careia a fost turnat un pahar de bere proaspata.
In total au fost trebuincioase:
Ingrediente:
0.75 kg spate de miel
6 rosii medii
2 cepe mari
1 ardei dulce
1 ardei rosu iute
1 lagatura de frunze de patrunjel
2 linguriti de paprica (boia)
1/2 lingurita de besar
ulei
sare
piper negru
La toata treaba asta se cere si o garnitura pe cinste, si ce-ar fi mai potrivit daca nu niste cartofi noi, fierti si scaldati in unt cu marar.
Curatiti si spalati, eu au fost pusi la fiert in apa sarata, timp in care Povestelnicul s-a apucat de spatele dolofan al personajului din imaginea de mai sus.
Bucatile de carne au fost sarate si piparate, dupa care au fost parlite-rumenite pe toate partile intr-un ceaun cu ulei incins.
Acest procedeu este necesar pentru ca mai tarziu, la fierbere in sos, carnea sa nu se desfaca in aschii ratacite pentru furculita mancatorului. O bucata trebuie bucata sa fie.
Carnea se lasa intr-o parte iar in uleiul in care sa sfarait, se pune ceapa taiata cubulete
si cand aceasta isi lasa sucurile si devine moale, se pun la loc bucatile de Petrica si se amesteca printre ceapa. La para medie toata treaba sata trebuie lasata in voia lui Vulcanus pentru vreo 10 minute. Doar uneori va mai interveni o lingura de lemn ca sa mai amestece.
Intre timp feliem ardeii si dam prin blender rosiile.
Pasta de rosii o adaugam la momentul potrivit peste carne
si presuram peste ea sare si putin piper. Facem focul mic si uitam de oala inca pentru vreo 10 minute, dupa care vine vremea si celor 2 lingurite de boia si besar-ului.
Si, bineninteles ardeii:
si cel dulce si cel rosu, iute ca mama focului. Aveti grija sa nu exagerati. Va puteti lipsi si fara iute, dar lipsa asta pentru Povestelnic ar insemna un tort fara cireasa, un Edmund Hillary fara Tenzing Norgay. Stie el bine ca nu e sanatos mult iute da’ acest “viciu” e obtinut pe cale genetica si tata e bine mersi sanatos tun la anii lui.
Inca 5-10 minute si robinetul cu propan-butan poate fi inchis fara grija.
Iar cartofii, uitasem complet de ei, se scot cand seunt gata, se luneca peste ei un bot generos de unt de casa si se inmiresmeaza cu o mana de marar proaspat.
Sa aveti pofta si sa stiti sa pretuiti munca omului muncitor care are grija ca pe masa voastra sa apara din cand in cand un Petrica.
