Gulaş De Vită
Sursa Gulaş de vită
articol scris de martisor blog spoonschallenge.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
No, drept să vă spun, reţeta asta am făcut-o deja de două ori. Că a ieşit bună, de asta! Şi m-am prins eu că e cam una din puţinele variante de a găti carnea de viţel primită de la matuşa-responsabilă-cu-aprovizionarea-de-alimente-bio, adică de la ţară, vreau să spun. A tăiat un viţel zburdalnic şi s-a gândit să trimită şi la nepoată de la Bucureşti să se înfrupte.
Şi iaca aşa am descoperit eu că ăst' tip de carne nu-i deloc ca aia pe care o cumpăr din târg. Are gust în primul rând! Gust mult mai puternic de vacă, iar în ciorbă, ori nu m-am priceput eu s-o fac cum trebuie, ori n-aş fi avut ce-i face... a ieşit tare! Drept şi pentru care, ca să nu lungesc vorba, de un gulaş e purfectă!
Ce-am băgat în oală:
- o mână de carne cam la juma' de kilogram, tăiată cuburi;
- una-două linguri de făină albă prin care am tăvălit bucăţile de carne;
- 2-3 cepe medii;
- 4-5 căţei usturoi;
- o lingură de boia dulce şi vreo două linguri de boia iute - ca să nu mai pun chilli :);
- o conservă de roşii decojite;
- un pahar de 100ml de vin;
- două linguri de smântână, pentru stins toată treaba;
- sare, piper, ulei, d'astea normale...
Care va să zică am dezbrăcat ceapa şi usturoiul de cămăşi, oricât le-ar fi fost de ruşine şi le-am băgat grămadă în 2-3 linguri de ulei să se sticloşească. Bine, mai întâi le-am mărunţit. Nu de alta, dar să nu stea în gât la lingurari.
Bucăţile de cărniţă le-am tăvălit prin făină, să se creadă pudrate, apoi le-am răsturnat peste ceapă şi usturoi, să aibă parte de senzaţii, respectiv arome tari. Nici prea mult, cât să se incingă pe fiecare parte şi să prindă un dram de culoare în obraji - blushul de peste pudră.
Apoi am turnat roşiile tocate mărunt cu tot cu suc, vinul şi boiaua. S-ar putea să mai fie nevoie de niscaiva apă, cât să acopere carnea. Un bucătar, fie el şi mai amator, bănuiesc că se orientează singur la astfel de chestiuni. Sau nu?! :D Şi dacă tot veni vorba de orientare... nu ştiu să spun cât am lăsat pe foc. Tot am gustat... că eu aşa fac. De aia sunt sătulă când să mă aşez la masă. Da' oricum, zic eu că la vreo 30-40 de minute tot a stat la poveşti cu flacăra aragazului...
Acuma, dacă ai pus apă şi sosul e încă subţire, ia două linguri de smântână, două de făină şi două din sosul din tigaie, freacă-le împreună şi răstoarnă înapoi în tigaie, cât să se îngroaşe toată socoteala... Dacă nu pui apă la fiert prea multă, nu mai are nevoie să scadă, şi deci nu mai trebuie să faci operaţiunea asta. Scapi de cumpăratul smântânii pentru numai 2 linguri, cât îţi trebuie...Gulaşul se mai face prin alte locuri şi cu cartofi. Dar cum eu n-am vrut să amestec treburile, pe domnii cartofi i-am fiert separat şi i-am servit cât se poate de natur! Delicios! Să mai spun o dată... De li cios!!
Şi pentru că pofticiosului îi place să mănânce tot din farfurie... :D
