Greierele Si Corporatistul Cel Viteaz
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Azi dimineaţă în staţie. Un cuplu eco – adică era evident că-şi permit maşini, dar din responsabilitate civică aleg RATB-ul.
Doamna, blondă, coafată grijuliu, pardesiu elegant cu guler de blană (sintetică, eco, da?), geantă de semi-firmă.
Domnul, bine făcut, tuns regulamentar (nici urmă de gel sau creastă), haină de piele modernă (eco ia pauză), blugi de firmă (din economiile făcute la geanta doamnei).
Cei doi gângureau ceva în limbaj corporatisto-acronimic, de răsuna strada de sisipiuri, ditipiuri şi bibidiuri. Clar, persoane importante, gulere albe şi apretate. Aşa că le iertăm blocarea trotuarului oricum sugrumat de un chioşc de ziare.
La un moment dat, pe lângă duetul yuppy încearcă să treacă un adolescent cocoşat de un rucsac mare şi verde. Băiatul nu avea mai mult de 15 ani, nici cu bagajul nu sărea de 40 de kile, iar budigăii mulaţi, dar cu turul căzut, îl făceau să semene cu un greiere posomorât.
Încercând să înfrunte puhoiul care se năpustea din direcţia opusă spre autobuz, Cri-Cri îl şterge pe domnul solid cu rucsacul. Nasol moment. Abandonându-şi expozeul despre tendinţele pieţei Nasdaq, gentleman-ul bine crescut îl interpelează pe junior:
- Bă, tâmpitule, ce mergi de-an boulea? Fii atent, în… indicele meu bursier!
- Îmi cer scuze, iertaţi-mă, n-am vrut! scânceşte greierele, dând rapid din picioruşe, tot mai departe de muntele mofluz.
Văzându-l că pleacă până să apuce să-şi dovedească bărbăţia, domnul conchide sec:
- Hai, marş!
Şi tot drumul până la Romana a perorat convingător despre proasta creştere a tineretului din ziua de azi.
