Ghebe In Aluat De Pizza La Cuptor
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Dupa un şir de posturi în care m-am dat mare critic al societăţii, am găsit ghebe într-un hipermarket. Greu a fost să ajung cu ele acasă, păcălind haita de zece câini din parcarea magazinului şi încordându-mă zdravăn pe catalige pentru a rezista junei blonde care nu se uită în spate când dă cu jipu’ în marşarier).
Mai uşor a fost să le curăţ, chiar dacă asta a însemnat să iau fiecare ciupercuţă la mână şi să o eliberez de tină frecând-o delicat cu o periuţă de dinţi, sub un jet firav de apă. Bine că nu erau multe, doar vreo 300 de grame.
Cât s-au scurs ciupercile, am inventat un aluat de pizza, făcut însă riscant, cu făină de secară. Am turnat una sută mililitri de lapte cald în praful cenuşiu, dimpreună cu un pliculeţ de drojdie uscată, o linguriţă de zahăr şi niscaiva sare. L-am frământat mai destoinic decât mă frământă pe mine grijile Bucureştiului până a devenit elastic. După aceea am lăsat aluatul la crescut vreo două ceasuri.
Între timp, am pregătit umplutura. Ceapa călită a primit lângă ea când s-a aurit ciupercile rupte grosier, cu mâna. Când a scăzut zeama lăsată de ghebe, am pus bucăţele de piept de pui, o roşie cubuleţe şi ardei gras. Am fiert totul la foc mic vreo 15 minute, să se cunoască toate aromele.
Am întins aluatul într-o foaie groasă – şi tare m-am chinuit, făina de secară nu e deloc elastică şi aluatul se tot rupea. Odată ce mi-a ieşit, am întins umplutura şi am rulat foaia într-o clătită uriaşă.
Clătiţoiul a mers la cuptor vreo jumate de ceas – dacă ai curaj să încerci reţeta asta cu făină de secară, mare grijă, că aluatul mai mult se întăreşte decât se coace, dacă nu eşti mereu cu ochii pe el.
Ajutorul de bucătar s-a declarat foarte încântată de invenţia mea, să-i spunem pizza răsucită. Eu am regretat doar că lumina era atât de proastă încât camera foto a telefonului meu a refuzat să imortalizeze într-o poziţie decentă capodopera. Care nu a supravieţuit până a doua zi, când s-ar fi scăldat în lumina soarelui (mda, sigur) şi în smogul ambuteiajului perfect de pe Sebastian…
Da, m-am întors la ale mele!
