Gem De Macese, Catina Cu Miere Si O Poveste Cu sambure De Adevar :)
articol scris de Delicioasa blog delicioasa.com
Dintotdeauna mi-au placut povestile, legendele, miturile… In copilarie aveam zeci de discuri si casete cu povesti pe care le ascultam la nesfarsit. Tin minte ca tata avea o multime de carti si dadeam deseori iama in colectiile lui… Printre cartile lui pretioase, am descoperit povesti si legende din toate colturile lumii. Una dintre ele povestea despre traiul linistit al oamenilor dintr-un satuc, pana intr-o zi cand au inceput sa se abata asupra lor tot felul de probleme. Oamenii s-au rugat zeului lor sa fie bine. Au urmat necazuri si mai grele, iar oamenii au continuat sa se roage zeului lor pentru zile mai bune. Dupa nenumarate incercari, oamenii au invatat sa se roage altfel. S-au rugat zeului lor sa-i pazeasca de mai rau… Eram copil, dar povestea asta mi-a ramas in minte. De multe ori ma gandesc la ea…
La o scara infinit redusa, cam asa ceva am patit eu cu noile mele experimente in bucatarie: coarnele, catina si macesele
Incantata ca am descoperit in piata, pentru prima data, coarne, abia asteptam sa le testez. Toate ingredientele erau pregatite, cand am “descoperit” ca frumusetile acestea rosii au samburi marisori, iar pulpa fructului este destul de aderenta. In plus, datorita formei lor, nu am putut utiliza aparatul de scos samburii maslinelor sau cireselor. “Suparata” foc am fost din cauza intarzierii de 30-40 de minute cauzata de samburi A meritat insa fiecare secunda, cele doua prajituri fiind absolut delicioase.
Tarta cu ciocolata alba si coarne
Chec ciocolatos cu nuci si coarne
A doua zi aveam sa ma lupt cu portocalia catina… Desi bobitele de catina pareau asa de curate, mici si dragalase, cand sa ma apuc de pregatit siropul cu miere am observat ca bobitele au niste codite mici, de cativa mm, care arata ca niste ace. Novice in ale catinei, m-am gandit ca nu prea ar avea ce cauta coditele acelea mici in siropul cu miere si m-am apucat sa le tai cu foarfecuta de unghii. Daaaaa, bobita cu bobita, 500 g de catina…
Am strans din dinti, in timp ce ganduri pozitive incercau sa-mi autosugereze o stare de bine: minunata vitamina C, cata nevoie au pustii mei de vitamina C pentru imunitate, vine frigul, hai ca mai e putin… In cele din urma, siropul a fost gata si am rasuflat usurata…
Si cand ziceam ca mai rau nu se poate, mai trece o zi si cad sub farmecul maceselor. Tot pentru prima data. Eu am savurat macese doar in ceaiuri sau gem, un fel de piure de fructe dulce acrisor si rosiatic, cu aspect de bulion. Eu nu sunt fan dulceata si gem. Trebuie sa fie foarte special pentru a ma indemna sa mananc. Poate sa-mi atraga atentia vreun ingredient special, vreo aroma sau vreo combinatie interesanta. Ador insa dulceata de caise proaspete sau uscate, gemul de mere & dovleac si nu pot refuza dulceata de visine sau cirese amare. Uneori rubarba, mai ales pe croissante proaspete, pentru ca-mi aduce aminte de Franta. Dar, cam atat. Insa cum sa las sa treaca macesele pe langa mine, fara sa pregatesc ceva cu ele? Am incercat sa le pun in placinta cu mere si Calvados, dar nu s-a intamplat nimic, ele ramanand intacte. In cele din urma, mi-am amintit de reteta Inei de dulceata de visine raw si mi-am zis ca ar fi cazul sa experimentez aceasta reteta, adaptand-o pentru macese. Si totul ar fi fost nespus de simplu, daca… Asa este! Daca macesele n-ar fi avut samburi… Pasul 1: scot samburii… Din nou… Cu “frica” in suflet, am taiat in jumatate fructul sa vad cu ce ma “lupt”: daca am spus ca samburii de coarne sunt dificili, sau coditele de catina, atunci stai sa vezi samburii de macese: mici-mici, compacti, in plus, au si un pufulet aspru la interior, din cauza caruia am crezut ca voi face o super alergie, asa de tare ma manca tot corpul de la pufuletul acesta. Acum am inteles de ce toata lumea pregateste jeleu de macese. Le folosesti cu samburi, apoi strecori totul prin sita fina si ai scapat. Dar eu nu mananc jeleu…. Of, pretentioasa mai sunt!
Am tot curatat la macese, in and out, 12 ore, in conditiile in care doctorul meu mi-a recomandat cat mai mult repus, adica daca s-ar putea sa stau 24 din 24 in pat, ar fi cel mai bine. Prea capoasa pentru un rac, nu m-am putut abtine sa las deoparte macesele si am perseverat. Pe la 9 seara am reusit sa termin de curatat. Am pus macesele in blender treptat, cate 2-3 linguri odata, maruntindu-le usor, apoi le-am transferat intr-o tava din ceramica, am amestecat 1 kg macese cu 200 ml miere de salcam ecologica si sucul unei lamai, am presarat cu putina vanilie pudra, apoi am pus fructele la deshidratat la cuptor, lasand gemul peste noapte in cuptor, la 50 de grade cu usa intredeschisa. In aceste conditii, temperatura cuptorului a fost in jur de 38-40 de grade C. Kind of raw Pregatirea gemului a durat aproximativ 12 ore, dar macesele fiind destul de uscate de felul lor, gemul nu a avut prea mult lichid. In schimb macesele au fost fantastic de gustoase, puteam simti pulpa fructului, de parca ar fi fost usor confiata, aromata si delicioasa. Mi-am propus sa-l testez pe scones si clatite cat de curand.
Uite asa am obtinut un suc proaspat, mustind de vitamina C. L-am amestecat cu miere crema cu vanilie de la Kzarinne, in proportie de 3 parti catina si o parte miere, am amestecat cu o lingura de lemn si l-am pus la pastrare la frigider. Acum sta la macerat cateva zile, amestec in fiecare zi cu o lingura de lemn, apoi vom incepe o cura de vitamina C, 2 lingurite pe zi, dimineata. Chiar la timp pentru vremea anuntata…
Dar, never say never…O poveste cu “samburi” de adevar
Voi v-ati luptat cu samburii sau coditele fructelor pana acum? O duminica frumoasa va doresc ♥delicioasa.com
. Print, share, save... Enjoy: 
Related posts:
- Prin desertul Iudeei, spre Galileea & Nazaret; o calatorie de poveste
- Gutui coapte cu miere si anason stea
- Istanbul, o poveste delicioasa
