Friptura Din Rasol Alb De Vita
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Asta a inceput ca un experiment (daca nu imi iesea, nu era problema, Casi are dinti buni) si s-a finalizat bine, azi cred ca a fost ziua mea norocoasa.
Carnea este de calitate inferioara, pentru fripturi adica, eu pofteam la ceva gen roastbeef, slabe sanse sa fac la domiciliu din motive lesne de inteles, asa ca am incercat o imitatie care nu a iesit deloc palida.
Am luat un colt de rasol de la bulgaroaica, rox si foarte proaspat (cerusera unii inaintea mea carne proaspata de vita, inca nu s-au invatat minte).
Pe care l-am lasat la frigider sapte sau opt zile, intors, mirosit, verificat, aerisit, tot ce ii trebuie.
Azi i-am pus capat zilelor si pentru ca a iesit bine de tot (nu ma asteptam), va spun si cum. Intai i-am inchis toti porii in ghee amestecat cu ulei de maracine (imi place uleiul asta, se comporta bine la prajit, fac tot felul de amestecuri de test cu el). Si ghee si uleiul asta rezista bine la temperaturi, untul ala, normal, ca mai mult de gust.
Sigur ca puteti pune in ce ulei sau grasime doriti.
L-am sucit pe toate partile, bucata are cam 500 de grame si e scurta si groasa (porn).
Dupa care, in acelasi vas am dat carnea la cuptor (emotiile nu au incetat, ma candeam ca se lasa cam 4 minute de pund, dar una e la bucatoaie mare, alta la bucata mica, mi s-a parut putin 4 minute).
Asadar am lasat-o la cuptor la foc mic (cam 180 de grade) fix zece minute, am pipait-o dragastot si am zis ca e fic cum vreau. Asa ca i-am facut scufie si am lasat-o, nu e asa, la odihnit, vreun sfert de ora.
Nu imi place carnea de vita bine facuta, hai, la o carne de calitate, sa spunem ca inghit si un medium rare, treaca, asa ca am taiat capatul bucatii cu nedisimulata emotie.
O, da, pe toti arbitrii din iad, a fost ce trebuie (trebuia poate sa o las sa se odihneasca nitel mai mult de 15 minute).
In jiul ramas am pus nitel vin (roze sec) si am redus, sosul e banal de bun. Si m-am straduit sa tai cat mi-a iesit mie din manute de fin, pozele sunt de aproape, poate nu pare fin, dar este roz bombon si subtire.
Capatul l-am dat la schimb …
… pe o portie din mancarea Casandrei, supa de inima cu orez spart, bai, bune halelile ploadei, mereu ii fur, ma rog, fac schimb.
Concluzie: a iesit impecabil dupa maturare (nu am vrut sa o las mai mult de aproximativ o saptamana) si tinuta fix cat am zis eu. Sigur, gustul nu se compara cu al unei bucati de carne de calitate superioara, dar este o friptura cu care va puteti lejer prezenta in lume, sosul de unt si vin o completeaza perfect si o si visez maine, rece, intr-un sandwich cu unt si poate o adiere de mustar sau hrean.
rororo
