Focaccia La Tigaie
articol scris de kikomica blog sufletpentruhrana.blogspot.com
Unul dintre lucrurile simple după care leşin de poftă. Poate cel mai simplu şi cea mai mare poftă. Aş mânca focaccia cu ulei de măsline până mi-ar crăpa burta. Aproape am păţit-o acum doi ani în Sicilia (singura amintire neplăcută legată de locul respectiv).
Şi dacă mi-a fost poftă, m-am pus pe treabă. Am stins cu puţină apă caldă 1 lingură şi jumătate de drojdie uscată. Am amestecat-o într-un castron cu făină (aprox. 300g), 2 ouă şi ulei de măsline. Am frământat coca mult şi bine - din minut în minut îmi aduceam aminte de mama care zice că trebuie să o frămânţi până face bule. Şi a făcut, am auzit sub palmele deja obosite după 15 minute un "poc" înfundat. Semnalul că pot să mă opresc.
Am acoperit castronul cu un prosop de bucătărie şi am lăsat coca la dospit. Într-o oră şi-a dublat dimensiunea. Am mai frământat-o puţin şi am împărţit-o în bucăţele egale, un pic mai mari decât o minge de ping-pong.
Fiecare astfel de bucăţică de cocă a fost întinsă cu făcăleţul (haha, ce minciună ar fi asta - nu am făcăleţ, aşa că m-am folosit de sticla de miere) până a ajuns la dimensiunea unei clătite. Iar clătitele au fost coapte în tigaia de teflon, la foc mediu. Fără ulei, fără nicio altă şmecherie.
Rezultatul a fost miraculos de-a dreptul - 8 felii de focaccia pufoase şi gustoase. Nu le-am mâncat pe toate odată, după ce sşau răcit le-am pus într-o pungă de plastic şi au rezistat foarte bine până a doua zi.
Cred că nebunia e şi mai mare dacă în aluat adaugi diverse condimente/ingrediente: măsline, rozmarin, oregano, usturoi etc. Încerc data viitoare.
