Fitzi: Infectia Cu Adenovirus Si Internarea La Matei Bals
articol scris de iulia_bada blog Baby Gogoshel
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Infectia cu Adenovirus a debutat
luni noaptea, cu scaune diareice. Lizzie e de felul ei o mare consumatoare de
pampersi, asa ca nu ne-am impacientat foarte tare, desi numarul scaunelor
crescuse de la 4-5/zi la 8, cu aspect si miros modificat. Marti a vomit un pic,
in timp ce papa supica, asa ca mami ipohondra a fugit repede la pediatru, care
ne-a diagnosticat cu enteroviroza si ne-a dat o schema de tratament ce includea
debridat, hidrasec, in caz de febra ibalgin, iar la nevoie sumetrolim. Ea a
facut doar o usoara febra, nu ca verisorul Gogoshel, dar i-am dat o doza de
nurofen si a fost ok.
Lizzie e foarte mofturoasa in
general la mancare si atunci cand e bolnavioara refuza mai orice. 2-3 zile
boala a fost acuta, cu episoade foarte dese de diaree dar si de voma. Ne
chinuiam sa ii dam medicamentele, ba cu seringa de nurofen (ca doza unica), ba
puse in apa de baut (mare greseala, pentru ca refuza si apa in acest fel). I-am
mai dat Nux Vomica ch5 si am incercat sa ii dam saruri de rehidratare de la
Humana si lapte fara lactoza de la Humana. L-a vomit instant si de atunci
refuza cu inversunare biberonul, nici nu mai vrea sa puna gurita sa vada ce e
acolo. Ceai de menta nici nu a vrut sa guste (ea nu a baut niciodata ceai pana
acum, doar apa); la fel a refuzat orez fiert, mar copt, branza de vaci, supa,
banana..cam orice, de fapt. Mai accepta cate un pic de iaurtel, cand si cand,
cateva cereale simple, cateva grisine, putin ou fiert, o gura de ficatel…insa
mai mult le mesteca si apoi le scpuia (are doar 4 dinti crescuti si 2 mai
mici).
Sambata dimineata iar a vomit, in
conditiile in care in ultimele 2 zile era tot mai apatica, lipsita de energie,
somnolenta. Era clar ca se deshidratase, asa ca ne-am hotarat sa mergem la
spital. Ne-am dus la Grigore Alexandrescu unde am fost preluati rapid de
profesor dr Ulmeanu. Au cantarit-o si au consultat-o: avea 9200 grame (slabise
1 kg) si grad de deshidatare 7-8%. Profesorul ne-a trimis la Institutul de Boli
Infectioase Matei Bals, unde am fost primiti de o dna doctor destul de tanara
(35-40 ani), care ne-a spus din prima replica ca dansa nu are acolo decat
saloane platite, 50 de euro pe noapte sau 100, daca voiai sa stai singur in
salon…Bineinteles ca am replicat ca nu are importanta, mai ales ca se vedea ca
etajul 3 al sectiei respective era dotat cu aparatura moderna. Salonul in care
am fost internate era foarte curat, dotat cu baie proprie, tv, frigider, cuptor
cu microunde, etc., personalul foarte amabil, mancarea servita pentru insotitor
arata foarte bine, fiind furnizata de o firma de catering.
Izzie a fost imediat preluata si i
s-au recoltat analizele. Eu ii mai facusem pana la aceasta varsta de 5 ori
analize de sange, stiam ca poate fi cooperanta, insa acum mi-a demonstrat ca
poate intelege atat de multe, la cele 16 luni ale ei. Au chinuit-o un pic,
deoarece era deshidratata si i-au recoltat vreo 10 epubrete, apoi exudate nasal
si faringian, probe de copro si urina. Lizzie a urlat un pic, fiind imobilizata
de manuta, insa apoi, epuizata, nemancata si sfarsita de energie, si-a luat
degetelul si aproape ca a a dormit pe masa, in timp ce asistentele se rugau sa
mai picure cate o picatura de sange ca sa ii poata recolta sufficient…off, off!
Imediat i s-a pus o perfuzie cu
glucoza si Lizzie statea in pat, ca un catelus in lesa, furtunelul prea scurt
al perfuziei tiinand-o in perimetrul patului…Lizzie mai protesta din cand in
cand, incercand sa isi scoata perfuzia, strigand la mine: Mami!, rugandu-ma cu
ochii sa o ajut…ii spuneam ca mai dureaza putin, e ca sa treaca buba, au-au si
intelegea…se juca doar cu mana stanga cu vaporasul musical adus de matusica
Yuya…a stat cam 8 ore cu perfuziile, iar a doua zi la fel…
Analizele au relevat ca avea
glicemia 42, in conditiile in care minimul este de 70…fusese la un pas de
convulsii. I-au administrat glucoza si clorura de sodiu. La un moment dat a
venit o asistenta care a vrut sa ii administreze si un antibiotic. Deoarece
pana acum la 16,5 luni Izzie nu a luat niciodata antibiotice, am cerut sa o
cheme pe dna dr in cauza, sa o rog sa imi explice daca este absolute necesar,
intrucat stiam foarte nbine de la pediatrii ca pentru virusi (o suspectam de
rotavirus sau adenovirus) nu se administreaza antibiotice. Dna dr mi-a explicat
ca ea administreaza antibitocele preventiv, pentru ca rezultatele finale ale
analizelor de copro ar fi fost eliberate luni sau marti (era wknd) si daca ar
fi relevat si o bacterie, tratamentul administrat din timp ar fi ajutat. Am
rugat-o sa mai astepte un pic, fapt care mi-a dovedit ca intuitia nu ma
insala…la 2 minute, dna dr a revenit si a spus ca cei de la laborator ii
confirmasera infectia cu adenovirus, fapt care facea inutila administrarea cu
antibiotic (slabe sanse ca Izzie sa aiba si o bacterie, in conditiile in care
noi ii mai facusem cu 10 zile inainte coprocitograma si coprocultura).
Am simtit inca de atunci ca dna dr a
fost un pic deranjata de interventia mea…va sfatuiesc, dragi mamici, sa
intrebati intotdeauna, atat pt voi cat si pentru copii, ce anume vi/li se
admnistreaza si cereti si explicatii.
Seara, cand i s-a terminat perfuzia,
asistenta m-a informat ca va reveni la miezul noptii pentru a-i administra o
injectie cu dexametazona. Am intrebat ce anume si pentru ce este si mi s-a
raspuns ca este un corticosteroid. In conditiile in care pediatrii ma
atentionasera sa am grija sa nu ii aplic crème cu cortizon, m-am impacientat un
pic si am solicitat opinia doctorului, afirmand ca daca nu este absoluta
nevoie, as prefera sa nu i-l administreze (ma documentasem un pic si pe
internet si am citit ca este un cortizon foarte puternic, interzis copiilor sub
1 an, utilizat in traumatisme cranio-cerebrale, soc toxicoseptic, soc
anafilactic, soc cardiogen, edem cerebral acut, avand si contraindicatii
infectiile cu virusi)…
Sa nu ma credeti o mamica
"flower-power", care nu isi duce copilul la doctor sau nu il vaccineaza. Din
contra, apropiatii ma cred ipohindra, saptamanal suntem si eu si Izzie la cate
un medic specialist (beneficiem si de anumite gratuitati - avem abonamente),
i-am facut de 6 ori analizele de sange pana acum, i-am fcaut diferite
controale, ecografii, etc…dar nu intelegeam de ce sunt necesare injectiile cu
dexametazona, in conditiile in care alti copii cu adenovirus se trateaza acasa,
cu debridat si hidrasec…intelegeam ca era deshidratata si ca avea glicemia
foarte mica, dar pentru asta i se administrasera perfuziile cu glucoza si
clorurura de sodium…nu primisem nicio explicatie si eram foarte sceptica.
Pe la orele 22.30, cand Lizzie abia
adormise oftand, intra stimbaila dna dr in salon si incepe sa urle efectiv,
ignorand salutul de buna-seara dat, dar mai ales faptul ca un copil bolnav dormea
la jumatate de metru de ea. Si incepe, citez: este tarziu, asa ca va spun numai
ca detamexazona se da ca ta te trezeasca din morti, atunci cand esti intr-o
sare foarte critica...nu spun ca asa erati voi, dar eu sunt medic asa ca eu
spun ca ii dau. V-am inteles cu antibitoicul, am zis hai, dar ati venit la
medic si faceti cum spun eu. Ati tratat-o acasa cu apa si uitati cum ati adus-o! ...
Intreb frumos pentru ce anume este
si daca, in calitate de doctor, crede ca se poate trata si fara, ca eu as
prefera sa nu ii adminsitrez, ca nu incerc sa o pun intr-o situatie inconfortabila,
etc, etc…tot ce am inteles din explicatiile dansei ca se poate trata si fara,
dar dureaza mai mult. Ii spun ca prefer sa dureze mai mult, dar fara. Imi spune
ca ea e doctor si ea spune ca ii da. I-am replicat frumos ca eu in calitate de
parinte, pot refuza. Urla in cntinuare ca va trece in fisa ca refuz si inainte
sa plece, imi arunca trimufatoare urmatoarea replica: sa stiti ca oricum i-am
dat o doza!
Imi pastrez calmul si o informez ca
are obligatia sa anunte parintele pas cu pas ce anume ii adminsitreaza
copilului pacient, iar stimabila imi spune ca: dar n-ati vazut ca scria pe
perfuzie…n-ati citit???
Chiar ma uitasem in prelabil si ii
spus ca nu scria decat glucoza 10%...ca am citit, bineinteles ca am citit. Pleaca
fara replica, fara buna seara…peste 2 minute intra asistenta umila in salon, cauta
in cosul de gunoi, scoate perfuzia si imi arata: uiati ca scria! Are dreptate, pe
perfuzie scria din fabricatie glucoza 10%, dar mai scria si cu pixul, cu
hieroglife de doctor dexa…de parca eu ca persoana neavizata ar fi trebuit sa
descifrez argoul medical…
Pe scurt, a doua zi, inainte de a
iesi din tura, doctorita a venit in salon si-a cerut scuze pentru reactie, ne-a
explicat ca detamexazona era pentru a-i ajuta circulatia, pentru a preveni ca
vasele de sange sa se sparga, atunci cand i se recolteaza analize…i-am spus ca
oricum ei i se recoltasera analizele de sange inainte de a i se administra
perfuzia, asadar…care mai era logica? I-am mai spus intr-un mod foarte frumos
ca daca as fi primit o explicatie rezonabila (nu de genul: e sa te trezeasca
din morti), intr-o maniera calma, as fi acceptat poate. Ca eu sunt genul de
mama ipohondra, insa fata de anumite medicamente am retinere…
Ne-a externat alt doctor, acre a
fost ieri de garda si Izzie pare sa se simta mai bine, nu mai are scaune
diareice, din contra…s-ar putea sa o dea in constipatie, a inceput sa
mananace…ce-I drpet doar paine, cateva boabe de struguri, rodie si un pic de
aiurt….dar o luam usor…
Prima excursie a lui Lizzie la
spital (speram sa fie si ultima) a tinut doar 30 de ore, slava Domnului. Acum
suntem bine, acasa, Lizzie are chef de glume, energie…face poante prin casa, da
iar pupici si zambeste iar!!!
Despre Adenovirus
Adenovirusurile au fost descoperite
in anul 1953 si au fost indentificate aproape 47 de tipuri diferite, jumatate
din care pot cauza diverse boli.
Sugarii si copii sunt cel mai
frecvent afectati, infectiile survenind mai ales toamna, iarna si primavara.
Majoritatea copiilor se infecteaza cu cel putin un tip de adenovirus pana la
varsta scolara.
Adenovirusurile
sunt responsabile pentru 3-5% dintre infectiile respiratorii acute la copii, si
pentru 2% din bolile respiratorii la adulti.
In general, infectia cu
adenovirusuri este contactata prin:
v inhalarea virusurilor din aer
v expunerea ochilor la virusi din apa
contaminata in timpul inotului, prin folosirea unor solutii sau instrumente
oculare (ex. lentile de contact) contaminate, sau prin stergerea ochilor cu
prosoape utilizate de persoane infectate
v atingerea gurii sau ochilor cu mainile
nespalate
Tipurile 40 si 41 de adenovirusuri
sunt implicate in producerea diareei acute la copii mici, tulburare
caracterizata prin scaune apoase si febra. Diareea acuta infantila se manifesta
clinic prin scaune apoase, insotite de febra si varsaturi, cu o durata medie de
8-12 zile. Aproximativ 2-5% din cazurile de boala diareica acuta la copii mici
sunt cauzate de adenovirusurile 40 si 41. Adenovirusurile 11 si 21 sunt
asociate cu cistita hemoragica, iar serotipurile 8, 19 si 37 determina
keratoconjunctivita epidemica.
Desi nu i-am facut si genotipia, e
clar ca Lizzie a avut tipul 40/ 41, manifestat ca o enteroviroza, o usoara
raceala combinata cu scaune diareice si voma. S-a manifestat prin nas infundat,
mai apoi mucisori lichizi, tuse, stranut, scaune apoase, urat mirositoare si f
des, cca 9 scaune/zi. Poate fi insotita de febra si varsaturi, cefalee, dureri
in gat.
Cele mai multe infecţii sunt uşoare
şi necesită nici o terapie sau numai tratamentul simptomatic. Deoarece nu
există nici o terapie specifica virusului, adenovirus poate fi gestionat numai
prin tratarea simptomele şi a complicaţiilor infecţiei.
