Ficatel De Pui Cu Sos De Rosii
articol scris de misflorentina blog Ce si cum mai gatim
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
De cite ori gatesc ficat, fie si de pui, imi amintesc o intimplare hazlie pe care as putea-o numi "Povestea ficatului".
Vorbesc de momentul in care, trecind peste orice argument impotriva, fetele mele au inceput sa manince acest aliment.
Aflindu-ne in vacanta la Sulina, cu multi ani in urma, am avut ocazia de a merge in vizita la far, acolo unde Dunarea imbratiseaza marea. Un privilegiu cu care nu s-au intilnit multi oameni, avind in vedere ca farul este un obiectiv militar. Insa prietenul nostru la care ne aflam in vizita s-a dat peste cap pentru a obtine o autorizatie.
Asa se face ca, dis-de-dimineata ne-am imbarcat pe o salupa "batrina" croindu-ne drum pe linga cheiul vechiului Europolis, descris magnific de un marinar cu talent de scriitor - Jean Bart.
Luptindu-se vitejeste cu valurile, "batrinica" a lasat in urma vechiul port cindva cosmopolit, stirnind cu fornaitul motorului cirdurile de pelicani, egrete, lebede si alte pasareturi, indreptindu-se printre diguri catre fierberea verde-tulbure - albastruie de apa dulce - sarata.
Acostind la piciorul farului, constructie simpla dar impunatoare, am debarcat grabiti si curiosi. Insirati pe spirala scarii am urcat in virf, la oglinzi, de unde, cu ochii mijiti am privit intinderea de ape ce se desfasura pina la orizont. Exclamatii, uimire, emotie, veselie si ... poze. Cind am depasit momentul, am pornit pe scari in jos, cu graba mare de a ajunge pe plaja mica de la poalele farului.
Dezbracindu-se din mers, copiii au abordat direct valurile, intr-o balaceala zgomotoasa, fara griji sub privirile noastre protectoare.
In timpul acesta, prietenul nostru a descarcat o "cantina ambulanta" din arsenal nelipsind gratarul, cosul de rachita cu rosii din curte si piinea calda cit roata carului de la cuptorul local. Iar piesa de rezistenta, un castron urias cu felii de ficat proaspat.
Cind feliile de ficat sfiriind pe jar au eliberat aromele in aer, liota de copii s-a insirat nerabdatoare, asteptindu-si rindul la portie cu codrul de piine intr-o mina si rosia in cealalta.
Nu dovedea bucatarul sa friga ficat cit erau ei in stare sa manince.
Nu mi-a venit sa cred ochilor vazind cu cita pofta inghiteau fetele mele ceea ce pina atunci nici cu forta nu ar fi mincat.
Cind soarele si-a plecat fruntea pe valurile orizontului, ne-am indreptat catre salupa carind cu noi calabalicul bucatariei improvizate, lasind sa coboare linistea din nou pe tarmul tulburat de hoarda zgomotoasa.
O zi de pomina a anului 1993, la capatul pamintului.
"Revenons à nos moutons" - revenind la oile noastre, cum ar spune francezul, sau cum ar spune romanul - sa nu va mai plictisesc, preparatul de astazi este unul simplu, hranitor, rapid si deosebit de gustos: ficatel de pui cu sos de rosii garnisit cu piure si muraturi:
Intii alegem citeva rosii coapte, carnoase, pe care le decojim si le dam prin masina, obtinind un piure din pulpa acestora.
Intr-un vas am pus citeva linguri de ulei de masline pulpa de rosii, citeva frunze de dafin, boabe de piper dupa preferinta si o priza de sare.
Se impinge vasul pe foc lasindu-se sa fiarba pina se evapora in totalitate lichidul lasat de rosii, obtinind un sos picant, gros.
Intre timp, intr-o tigaie in care am incins alte trei - patru linguri de ulei de masline, rumenim 300 de grame de ficatel de pui, curatat in prealabil de pielite.
Cind sosul e gata, rasturnam ficatelul usor prajit in sos, lasind sa fiarba impreuna aproximativ 10 minute, pina se combina aromele.
La sfirsit, oprim focul si saram usor mincarea dupa gust, acoperind apoi totul cu un capac, ca sa se inabuse citeva minute.
Se serveste cu o garnitura de cartori, piure sau natur, insa neaparat cu ceva muraturi alaturi.
Merge perfect cu un vin sec.
Vorbesc de momentul in care, trecind peste orice argument impotriva, fetele mele au inceput sa manince acest aliment.
Aflindu-ne in vacanta la Sulina, cu multi ani in urma, am avut ocazia de a merge in vizita la far, acolo unde Dunarea imbratiseaza marea. Un privilegiu cu care nu s-au intilnit multi oameni, avind in vedere ca farul este un obiectiv militar. Insa prietenul nostru la care ne aflam in vizita s-a dat peste cap pentru a obtine o autorizatie.
Asa se face ca, dis-de-dimineata ne-am imbarcat pe o salupa "batrina" croindu-ne drum pe linga cheiul vechiului Europolis, descris magnific de un marinar cu talent de scriitor - Jean Bart.
Luptindu-se vitejeste cu valurile, "batrinica" a lasat in urma vechiul port cindva cosmopolit, stirnind cu fornaitul motorului cirdurile de pelicani, egrete, lebede si alte pasareturi, indreptindu-se printre diguri catre fierberea verde-tulbure - albastruie de apa dulce - sarata.
Acostind la piciorul farului, constructie simpla dar impunatoare, am debarcat grabiti si curiosi. Insirati pe spirala scarii am urcat in virf, la oglinzi, de unde, cu ochii mijiti am privit intinderea de ape ce se desfasura pina la orizont. Exclamatii, uimire, emotie, veselie si ... poze. Cind am depasit momentul, am pornit pe scari in jos, cu graba mare de a ajunge pe plaja mica de la poalele farului.
Dezbracindu-se din mers, copiii au abordat direct valurile, intr-o balaceala zgomotoasa, fara griji sub privirile noastre protectoare.
In timpul acesta, prietenul nostru a descarcat o "cantina ambulanta" din arsenal nelipsind gratarul, cosul de rachita cu rosii din curte si piinea calda cit roata carului de la cuptorul local. Iar piesa de rezistenta, un castron urias cu felii de ficat proaspat.
Cind feliile de ficat sfiriind pe jar au eliberat aromele in aer, liota de copii s-a insirat nerabdatoare, asteptindu-si rindul la portie cu codrul de piine intr-o mina si rosia in cealalta.
Nu dovedea bucatarul sa friga ficat cit erau ei in stare sa manince.
Nu mi-a venit sa cred ochilor vazind cu cita pofta inghiteau fetele mele ceea ce pina atunci nici cu forta nu ar fi mincat.
Cind soarele si-a plecat fruntea pe valurile orizontului, ne-am indreptat catre salupa carind cu noi calabalicul bucatariei improvizate, lasind sa coboare linistea din nou pe tarmul tulburat de hoarda zgomotoasa.
O zi de pomina a anului 1993, la capatul pamintului.
"Revenons à nos moutons" - revenind la oile noastre, cum ar spune francezul, sau cum ar spune romanul - sa nu va mai plictisesc, preparatul de astazi este unul simplu, hranitor, rapid si deosebit de gustos: ficatel de pui cu sos de rosii garnisit cu piure si muraturi:
Intr-un vas am pus citeva linguri de ulei de masline pulpa de rosii, citeva frunze de dafin, boabe de piper dupa preferinta si o priza de sare.
Se impinge vasul pe foc lasindu-se sa fiarba pina se evapora in totalitate lichidul lasat de rosii, obtinind un sos picant, gros.
Cind sosul e gata, rasturnam ficatelul usor prajit in sos, lasind sa fiarba impreuna aproximativ 10 minute, pina se combina aromele.
Se serveste cu o garnitura de cartori, piure sau natur, insa neaparat cu ceva muraturi alaturi.
