Ferma De Broaste
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Într-una dintre nenumăratele cărți cu care-mi umpleam vacanțele petrecute la bunica în Moldova am citit că italienii mănâncă broaște. Deși nu aveam toate informațiile (că e vorba de o anumită specie, crescută într-un mediu deosebit, de la care se “recoltează” doar pulpițele), în mintea mea de mic înfulecător de slană cu pâine neagră de porci a înflorit pofta de asemenea delicatese.
Puiul de balta la care visam eu
Așa că am identificat repede viitoarea “fermă” de orăcăitoare: un butoi ruginit și mult mai înalt decât mine în care se strângea apă de ploaie. Am strâns materialul biologic din gârla Slănicului: broscuțe și mormoloci, pe care i-am relocat în butoiul din fundul grădinii.
Câteva zile am hrănit broaștele cu muște prinse cu multă răbdare și cu alte goange adunate din mormanul de bălegar. Spre marea mea surpriză, batracienilor le pria captivitatea și dieta insectivoră. Crescuseră și orăcăiau în cor ori de câte ori mă simțeau foșgăind prin grădină.
Așa că într-o bună dimineață hotărăsc să mă implic mai mult în viața broscuțelor mele, bălăcindu-mă cu ele.
(fragment de discuție între fratele meu și bunica)
- Unde-i frac’tu, măi Titi?
- S-a băgat după broaște prin butoiul ăl mare, răspunde scârbit frățiorul meu.
- Văleu, sări, Mirceo!
Spre deosebire de mine, bunica a realizat că apa din butoi era mult mai înaltă decât mine. A venit săraca într-un suflet și, neavând putere să mă scoată din butoi, l-a răsturnat cu tot cu mine.
Din fericite, nu apucasem să înghit mai mult de câteva guri de apă și probabil o broscuță sau două, așa, de poftă.
