Feminitate, Pur şi Simplu
articol scris de Ionela blog ioana-retetecalamamaacasa.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
În adolescenţă am fost fascinată de Marilyn Monroe, impresionată fiind de frumuseţea şi destinul ei atât de tragic. Apoi, maturizându-mă, am considerat că şi-a meritat soarta, ţinând cont de viaţa dezordonată pe care a dus-o, de orgiile în care se pierdea, de lipsa ei de scrupule în a-şi alege şi expune partenerii, care mai de care mai importanţi! Am văzut-o atunci ca pe o fiinţă lovită de paranoia, teribil de egocentristă şi imatură. Astăzi, o văd ca pe o victimă perfectă, victimă a bărbaţilor din viaţa sa, a propriei celebrităţi, dar mai ales a propriei persoane. Pentru că dacă Marilyn a fost iubită de toţi dar de nimeni cu adevărat, ea însă nu şi-a iubit propria fiinţă, nu s-a iertat pentru trecutul ei, ajungând să îşi fie ei înşişi cel mai aprig duşman. Ceea ce în final a şi ucis-o, evident!...
Dar nu despre persoana lui Marilyn Monroe aş dori să vorbim în mod special, pentru că subiectul a fost dezbătut în mii de pagini, de către persoane autorizate. Aş dori să vorbim despre o anumită latură a personalităţii ei, pe care în parte a moştenit-o genetic dar care i-a fost şi cultivată, şi nume: feminitatea ei! Exact acesta era secretul sex-appel –ului lui Marilyn, în asta consta magnetismul şi drăgălăşenia ei, şi pentru acest motiv a fost declarată sex-simbolul femeilor din toate timpurile. Desigur, au fost şi vor fi mereu femei frumoase, dar stilul şi faima ei nu au fost egalate de nimeni încă.
Aduc în discuţie această problemă deoarece femeile moderne au tendinţa de a uita să mai fie feminine, prin faptul că îşi însuşesc din ce în ce mai multe sarcini bărbăteşti şi confundă această putere de a le îndeplini precum un bărbat, cu ideea de a adopta şi atitudinea dar şi stilul masculin, atât în comportament cât şi în viziunea asupra propriei vieţi. Şi apoi aceste femei se plâng că bărbaţii nu le mai curtează!... Este şi firesc să fie aşa! Deşi sunt din ce în ce mai frumoase şi îngrijite (asta şi datorită tehnicii avansate în procesul de înfrumuseţare a femeilor), ele nu mai emană acea vulnerabilitate pe care simţurile bărbaţilor o detectează şi care le trezeşte lor nevoia de a-i oferi protecţie femeii, pe lângă satisfacerea altor nevoi. Mă gândesc uneori că lezbienele nu sunt decât femei care şi-au explorat prea mult latura masculină, şi au uitat să mai fie feminine! E totuşi trist că se întâmplă aşa, pentru că am fost lăsate femei de către Creator, cu un anumit scop pe acest pământ…Dar nu despre persoana lui Marilyn Monroe aş dori să vorbim în mod special, pentru că subiectul a fost dezbătut în mii de pagini, de către persoane autorizate. Aş dori să vorbim despre o anumită latură a personalităţii ei, pe care în parte a moştenit-o genetic dar care i-a fost şi cultivată, şi nume: feminitatea ei! Exact acesta era secretul sex-appel –ului lui Marilyn, în asta consta magnetismul şi drăgălăşenia ei, şi pentru acest motiv a fost declarată sex-simbolul femeilor din toate timpurile. Desigur, au fost şi vor fi mereu femei frumoase, dar stilul şi faima ei nu au fost egalate de nimeni încă.
Şi totuşi, există speranţă! Toate revistele pentru femei ne învaţă cum să cucerim bărbatul, cum să cunoaştem dorinţele lui, dar şi tehnicile sexuale cele mai avansate, cum să devenim mai independente şi mai curajoase, să luăm iniţiativa şi să ne cerem drepturile (materiale, sociale, sufleteşti, dar şi pur sexuale, instinctuale, etc.). Nu spun că este greşit aşa, dar din câte am observat eu, bărbaţii sunt pur şi simplu speriaţi de această liberalizare excesivă a femeii, pentru că nu mai ştiu cum să o trateze. Ori tratează femeia liberală ca pe un amic al lor (un fel de tovarăş de arme, adică ca de la “egal la egal”, aşa cum femeia cere), ori o tratează cu indiferenţă, neînţelegând-o în majoritatea timpului! Orice atitudine ar adopta bărbatul, femeia este tot nemulţumită. Păi unde este romantismul lui? Unde sunt plimbările sub clar de lună, buchetele de trandafiri şi cutiile de bomboane? De ce bărbaţii nu ne mai spun că ne iubesc? De ce ne tratează aşa, ca pe nişte obiecte? Păi este simplu!…. Pentru că aşa, cu bărbăţie, îl tratează bărbatul şi pe amicul său! În loc de plimbare pe malul mării, îl invită la o bere sau la o tărie, în loc să vizioneze (şi să aibă simţirea care trebuie!) un film de dragoste, el priveşte numai la filme de acţiune, violente şi fără substrat psihologic fin, sau, mai rău, te invită la un meci! Aşa îşi tratează bărbaţii partenerii de la “egal la egal”! Nu este vina lor, desigur!
Acesta este motivul şi cred, momentul ca noi, femeile, să ne redescoperim propria feminitate! Fără această atitudine şi filozofie de viaţă chiar, nu ştiu zău cum vom mai putea popula planeta în curând!
Şi revin la exemplul cu Marilyn Monroe, cea care în viziunea mea, este simbolul feminităţii absolute! Veţi spune că nu este un exemplu tocmai potrivit, deoarece ea era frumoasă, celebră şi bogată! Recunosc că, în condiţiile acestea, este mai simplu să fii feminină…desigur, dar nu este o regulă! Să vedem de ce! În primul rând, Marilyn Monroe a fost la început doar o fată de la ţară, care arăta mai mult sau mai puţin ca celelalte fete de vârsta ei. Într-adevăr, natura a înzestrat-o cu anumite calităţi fizice, dar nu acestea au stat la baza succesului ei, ci ceea ce se numeşte ATITUDINE! Atitudinea acestei femei era una care degaja: fragilitate, vulnerabilitate, inocenţă (dusă până la naivitate şi uneori chiar prostie), spirit de abandon a propriei persoane, candoare copilărească, seducţie, o anume complicitate, disponibilitate, dar cu toate astea mister, foarte mult mister! Ea nu a avut niciodată un comportament dur sau bărbătesc, ci dimpotrivă, şi-a afişat permanent, cu ostentaţie chiar, latura sa vulnerabilă, copilărească, fapt ce a creat în mintea bărbaţilor viziunea că ea era cea mai dulce dintre fiinţe!! Acesta era secretul magnetismului ei şi explicaţia pentru ce toţi bărbaţii o doreau! Le inspira un soi de dorinţă mistuitoare, izvorâtă din faptul că persoana ei “cerşea” efectiv dragoste, afecţiune, atenţie, recunoaştere valorică. Acestea sunt criteriile care o plasează şi acum, în timpul bărbaţilor moderni, în topul celor mai dorite femei. Aşadar, preferinţele bărbaţilor vis-à-vis de natura feminină a reprezentantelor sexului frumos (observaţi că nu am scris “slab”) nu s-au schimbat fundamental, aşa cum femeilor le place să creadă.
Şi încă ceva foarte important: Marilyn nu avea deloc măsurile 90-60-90, care sunt atât de vânate acum! Ea avea forme rotunde, pe care şi le punea în valoare ori de câte ori avea ocazia, ceea ce se pare că pe bărbaţi îi înnebunea pur şi simplu! Aşadar… formele rotunde vor fi mereu la modă! Nu vă mai chinuiţi să ardeţi şi ultimul strat de grăsime pentru că să vă spun un secret: bărbaţii vă preferă aşa, şi nicidecum slabe moarte, cu oasele la înaintare, ceea ce este oricum, numai feminin nu!
Sunt convinsă că bărbaţii ne doresc tot aşa cum era Marilyn, oarecum neajutorate şi inocente, pentru că asta le stârneşte lor masculinitatea, îi determină să îşi exercite atributele dictate de testosteron. Eu zic să le lăsăm această impresie, că nu avem nimic de pierdut! Ştiu că femeile din ziua de azi sunt puternice şi independente, dar bărbaţii au nevoie să se simtă tot ei cocoşi.
Şi acum o veste bună pentru noi, femeile moderne: toate calităţile lui Marilyn, inclusiv faptul că era dorită de întreaga populaţie masculină a planetei, nu au ferit-o de depresie şi de un sfârşit tragic. Se pare că tocmai aceste calităţi au condamnat-o la nefericire, pentru că a ales să se centreze exclusiv pe aspectul spectaculos al vieţii sale, ceea ce a transformat-o într-o marionetă a marilor case de producţie de film americane, care i-au stors şi ultima picătură de sexualitate şi senzualitate, dar şi de stimă de sine, aş zice eu, ceea ce pe ei i-a înbogăţit iar pe ea a distrus-o! Marilyn era conştientă de faptul că este percepută de bărbaţi ca fiind o păpuşe vie şi îşi asumase acest rol. În final, a ajuns să creadă că acesta este chiar realitate şi nu doar un rol pasager, ceea ce a făcut-o să încurce drumul înapoi, către o viaţă normală! Păcat!
Nu doresc deci ca femeile să cadă în extrema cealaltă, a vulnerabilităţii excesive, care ce a condus-o pe Marilyn la moarte, dar să luăm doar ceea ce ea avea distinctiv, special, definitoriu. Este bine să păstrăm proporţiile şi măsura în toate dar să nu încetăm să mai fim feminine!
