Eu Sunt Aida!
Sursa Eu sunt Aida!
articol scris de iulia_bada blog Baby Gogoshel
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Eu sunt Aida! Aida-Miriam! O minunatie de fetita – spune mami...
 |
| prima poza - in maternitate |
Luna mai a venit cu sine cu un nou membru in familia Baby Gogoshel: o fetita superba, care s-a grabit sa vina pe lume, la 35 saptamani si o zi...o fetita cu un caracter puternic, bine conturat deja, care stie sa strige pe limba bebeluseasca atunci cand vrea ceva si stie sa isi impuna punctul de vedere..un Tauras simpatic, o copie identica 90% cu Gogo la nastere, cu exceptia faptului ca are tenul mai inchis.
Alex a iubit-o din prima clipa de cand a aflat ca va avea o surioara..este foarte grijuliu cu ea, iubaret nevoie mare si nu am identificat pana acum nicio urma de gelozie din parea lui...din contra..
Pitica s-a nascut cu 2,650 de grame si 47 de cm...proportii mai mult decat multumitoare pentru cele 35 de saptamani, dar a recuperat foarte bine si foarte repede, asa ca am plecat dupa nici doua zile din spital acasa..De data aceasta am nascut la Spitalul Universitar, tot prin cezariana (am avut si placenta anterioara), cu dl doctor Cristian Peteu – un om EXTRAORDINAR si cu un bun simt cum rar mai vezi..
Am avut o sarcina usoara, am incercat sa fiu mai calma decat la cea cu Gogo, sa nu ma mai enervez atat de des, dar firea mea “agitata” si lungile drumuri si plimbari (in loc sa stau mai mult in pat sa ma odihnesc) au facut ca mica maimutica sa vina pe lume mult mai devreme. Totul a inceput cu niste contractii, care au devenit regulate si foarte dese (mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca sunt contractii, intrucat la Alex nu am apucat sa experimentez durerea acestora)…m-am dus la spital, pentru un control, sa m asigur ca totul e in regula (durerile deveneau usor insuportabile, iar contractile erau chiar si la 3 minute), unde doctorii au decis sa faca cezariana, intrucat testul fetal non-stres arata ca bebelusa nu suporta bine contractile si cezariana era necesara..
Si ca sa va spun ca nici macar bagajul nu era finalizat..hainutele din poza sunt cele ale maternitatii, intrucat atunci cand am plecat la spital pentru control nici prin gand nu imi trecea ca voi naste in acea seara..si oricum nu aveam pregatit nimic pentru pitica..am fost la serviciu pana cu 4 zile inainte sa nasc si nu am apucat sa termin faimosul bagaj..noroc cu geamana mea, care mi-a trimis rapid la spital toate cele necesare pentru pitica.
Asa ca, undeva tarziu, aproape de 11 noaptea, pitica a venit pe lume..interventia a decurs minunat, m-am refacut mult mai repede si mai bine decat la prima cezariana..am alaptat mult mai repede..ce-I drept, Spitalul Universitar este unul care incrajeaza alaptarea, din primele ore dupa operatie, asistenta ii aduce pe pitici si ii aseaza la sanul mamei. Iar din a doua zi, copiii stau cu mamele in acelasi salon (lucru destul de greu pentru o persoana abia operata, pentru ca tu singura trebuie sa te ocupi de bebe, fara ajutor).
Le-am transmis asistentelor ca refuz completarea cu lapte praf (chiar daca majoritatea mamelor erau tentate sa recurga la ea, mai ales in primele doua-trei zile, cand bebelusii plang foarte mult si nu reusesc inca sa suga atat cat trebuie), iar asistentele au fost foarte dragute si mi-au respectat decizia. Oricum, ceea ce mi-a placut in spital a fost faptul ca ele REFUZAU sa dea completare la cererea mamicilor si nu acceptau decat la recomandarea neonatologului.
Au trecut aproape trei luni de atunci…trei luni minunate, trei luni in care zi de zi ma indragostesc de aceasta fetita minunata. Fetitele sunt speciale, trezesc in noi sentimente nestiute si par asa gingase si fragile, dar si puternice in acelasi timp, incat senzibilizeaza pe oricine!
Revenim cu poze!
