Elena S L Etoile Restaurant, London
articol scris de elenapaduretu blog eileen-cuisine.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Astazi am implint 5 ani de cand suntem impreuna, eu si sotul meu. Am ales un restaurant frantuzesc, mai degraba la insistentele mele, lui ii plac mai mult stake house-urile. A mers pe mana mea si nu a regretat absolut deloc. Ba chiar s-a bucurat si de un pahar de vin, desi el nu bea asa ceva pentru nici-o ocazie. Acest restaurant este genul in care atunci cand mergi a doua oara, comanzi altceva, doar pentru a incerca tot din meniu. De obicei, cand repet un restaurant comand tot ce am mancat prima oara, de teama de a nu risca, dar aici no sir, vrei sa incerci tot!
Mancarea este absolut fabuloasa. Exact pe gustul meu, cate putin pe farfurie, cat sa te bucuri de fiecare bucatica. Chiar glumeam inainte sa ajungem la restaurant ca dupa, mergem la Mc;)) nu a fost sa fie. Chiar daca portiile sunt foarte mici, asa cum orice restaurant upper class ofera, eu nu am putut manca tot si la final, mai ca m-am rostogolit pana acasa, cu pantalonii crapati;))
Serviciul este de prima mana, cred ca 5 chelneri s-au perindat la masa noastra, foarte prompti si amabili. Ne-au servit la inceput cu chifle cu unt, asa cum se obisnuieste la francezi, apoi ne-au dat cate o cescuta cu supa de pepene, pentru clatirea papilelor gustative. Nu am mai mancat niciodata asa ceva, mai vazusem la Top Chef si mi se parea absurd sa mananci zeama de pepene, dar am ramas total impresionata.
La starter eu am servit file de macro la gratar cu rubarba, jeleu de tamaioasa si rucola. Cu mana pe inima pot spune ca e cel mai bun peste pe care l-am mancat vreodata. Totul arata de vis in farfurie, atat de frumos, iar gustul deosebit. Imi pare rau ca nu am avut camera la mine, am facut poze cu telefonul, nu va suparati:)
Gabi a avut o supa de anghinare, melba toast, chimen si frunze de galbenele. La fel, nu am mai mancat o supa crema atat de buna! Nu stiu cum au facut-o, dar dau un regat pentru reteta;)
A venit si felul principal unde eu am servit piept de rata Gressingham cu fondant de cartofi, pastarnac, ceapa si sos de porto. Super, super, super. Numai cuvinte de lauda, carnea frageda, de buna calitate, fondantul ceva unic, iar aranjamentul de revista.
Gabi a servit friptura de vita cu dressing de unt cu ierburi si cartofi prajiti, a ramas si el foarte incantat.
Aici s-a rupt firul pentru ca, desi aveam nasturele de la blugi total desfacut, tot nu mai incapea rata. Am indesat cat am putut dar am cedat. Cu toate astea, tot am comandat desert si nu regret nimic.
Gabi a avut o budinca de orez cu ananas si zahar ars, o nebunie de desert pentru care as fi suportat toate crizele de stomac. Atat de fin, delicios, nu stiu cum l-au facut, dar tare imi doresc sa fiu in bucataria restaurantului.
Eu am comandat crema cotta de ciocolata alba si fructul pasiunii cu mojito granita si tuille de portocale. Va spun, neaparat sa incercati aceste tuille, sunt absolut to die for, crocante, dulci, iar fasiile de zahar ars de toata stima. Un desert decadent pe care normal ca nu l-am putut termina.
Acum stiu care este restaurantul meu frantuzesc preferat din Londra. Urmeaza sa mai incerc multe altele, dar a incununat perfect aniversarea noastra.
