Dulceata De Lubenita Cu Vanilie
articol scris de adriana_lucia blog adriana-lucia-dragosteainbucate.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Aseara am facut DULCEATA DE LUBENITA... ma rog, mai mult din cojile de la lubenita , aromata cu vanilie.
A iesit atat de mieroasa, de gustoasa , de colorata, de ...buna :D....mult mai buna decat ma asteptam.
De ce spun asta?!
Despre dulceata de/din coji de lubenita nu am amintiri prea simpatice ... :D. Asta deoarece de fiecare data cand mama se punea sa ne faca dulceata asta, eu eram cea care trebuia sa dea pe razatoare cojile.( mama asa o facea, din cojile rase )
Operatiunea se solda mai mereu ce degete zdrelite si restul chestiunilor de dupa (huh, nasoale ).
In plus , dulceata obtinuta cu atatea sacrificii era mereu conservata si depozitata pentru "la iarna". Pentru moment primeam o portie sa ne saturam, iar restul cand ii venea vremea.
Salivam de fiecare data cand ma intalneam cu borcanele din camara si uram restul anotimpurilor, dorindu-mi sa se sfarseasca mai repede, sa vina odata iarna cu vremea dulcetii de lubenita.
Si pana ii venea vremea, "bleaga" asta de dulceata se zaharisea :((. Asa, zaharisita, s-o mai manance porcii daca-or vrea !
Va dati seama ca sunt indreptatita sa spun ca n-am amintiri simpatice ?! :) :D
In fine...asta atunci, altele acuma :)).
I-am pus gand rau lubenitei inca de cand l-a chinuit un picut pe iubi, facandu-l sa cam scoata limba dupa ce a purtat-o in brate cele 3 etaje pana acasa :))
A fost imensa...de mai bine de 16 Kg :D ...si dupa cum am ginit-o inca inainte s-o "chilaresc", a avut coaja destul de grosuta.
Se preta la dulceata, deci :D.
Asa ca, pana i-am savurat miezul, i-am taiat coaja( doar partea alba, coaja propriuzisa, cea verde, se indeparteaza ! ) bucatele ( mai mari/ mai mici ) pana am adunat 1,2 Kg.
Din poza veti vedea ca am mai lasat si ceva miez pe coji ;)
Am pus bucatelele in oala in care urma sa fierb dulceata, am adaugat 500g zahar si am tot amestecat-o asa la rece ( din cand in cand ) pana s-a cam topit zaharul , iar cojile si-au lasat pretiosul suc ( vezi poza )
Am adaugat cojilor de lubenita si cojile unei pastai de vanilie, al carui miez (semintele ) l-am folosit in alte scopuri.
La sfarsit am constatat ca mai avea suficiente seminte ( le veti vedea in dulceata...punctele acelea negre, sunt seminte de vanilie ;) ).
Am pornit focul , mai intai mai tare pana a inceput sa clocoteasca, apoi l-am lasat mai molcom. Am lasat dulceata sa bolboroseasca pret de un ceas , amestecand in ea din cand in cand.
I-am pus apoi o lingurita rasa de sare de lamaie...pentru contrasat de aroma si antizaharisire ;)....nu mai vreau cristale de zahar in dulceata mea de lubenita, veci !
Am mai lasat-o sa clocoteasca inca un sfert de ceas , apoi am oprit focul.
In timpul firberii mi-a umplut casa de arome ...de fructe si vanilie , un vis :).
Rezultatul muncii mele a fost acest borcan de 400 ml si inca un castronel de cca 250 ml - pentru degustare :D.
La cat de "mult" am muncit, rezultatul e mai mult decat satisfacator :)).
Mi-am savurat cafeaua cu minunata , mieroasa, aromata dulceata de lubenita si unt pe pita facuta in casa :).
Concluzia ?!
MAI VREAU ! ;)
Daca vreti si voi, faceti !
Veti ramane surprinsi de textura si aroma ei :)...si cand te gandesti ca e doar o biata coaja de lubenita , aruncata la gunoi de cele mai multe ori .
FITI BINECUVANTATI !
