Dovleac Cu Peste şi Creveţi
articol scris de kikomica blog sufletpentruhrana.blogspot.com
În Thailanda este exact invers decât la Bucureşti, e mai ieftin să "ieşi în oraş" să mănânci, decât să găteşti acasă. Asta pentru că ai nevoie în medie de zece ingrediente pentru un singur fel de mâncare, care te costa în final o mică avere, chiar dacă mergi şi le iei din piaţă. Nu ai cum să te baţi cu restaurantele care 1. cumpără en-gross şi 2. sunt deţinute de localnici, care beneficiază de preţuri mai mici decât albii la orice.
Motiv pentru care, ziceam şi mai demult, am mâncat multă mâncare thai de când ne-am întors la început de noiembrie. Dar până când? O şedinţă de grocery shopping acum două zile a fost suficientă pentru a-mi furniza ingrediente pentru invenţii, cel puţin o săptămână.
Prima pe listă a fost această mâncărică de dovleac. Nu dovlecel, ci dovleac în toată regula, foarte asemănător la pulpa din interior cu cei care ne dau nouă, românilor, seminţele de mâncat în faţa televizorului. Amuzant este că de fiecare dată când cumpăr, îmi aduc aminte de bostanii pe care bunica îi creştea între rândurile de porumb şi din care nu folosea pentru uz caznic decât sus-numitele seminţe, restul era mâncarea porcilor.
Am preparat totul în wok, în 30 de minute. Am folosit pentru două porţii:
- două felii mari de dovleac
- trei felii de peşte (de 3 cm lăţime)
- 10 creveţi mici
- o căpăţână de usturoi
- două fire de ceapă verde
- o liguriţă de semac (am zis că găsesc eu la ce să-l folosesc!)
- o lingură de ulei
- două ceşti cu apă
- jumatate de lingură de sos de soia
Dovleacul, l-am curăţat de coajă şi de seminţele din interior şi l-am tăiat cubuleţe. Am încins wok-ul şi odată cu el lingura de ulei şi pe cea de soia, după care am adăugat dovleacul. L-am călit preţ de două minute, după care am pus apa (nu e musai să fie 2 ceşti, ci cât să acopere dovleacul) şi l-am lăsat să mustească până când apa s-a evaporat aproape complet.
Am adăugat peştele, tăiat şi el cubuleţe, împreună cu creveţii, usturoiul curăţat şi mărunţit, ceapa verde tăiată mărunt. Le-am călit pe toate până când peştele şi creveţii şi-au schimbat culoarea. La momentul ăsta şi dovleacul e schimbat la faţă, o nuanţă mai închis şi începe să se fărâmiţeze un pic, semn că e făcut. La final am pus semacul - nu e oblogatoriu, eu l-am folosit pentru că nu vroiam să fie mâncarea prea dulce. Sare nu am adăugat pentru că îşi luase deja din sosul de soia.
Nu am apucat să-l mâncăm imediat ce l-am gătit. Viaţa pe insulă este foarte solicitantă, mereu e ceva de făcut înainte de 6 când se întunecă. A mers excelent pe post de cină, însă.
