Din Seria “am Facut-o Si Pe Asta”
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Adica, am clarifiat niste unt. Ceea ce e minunat, dat fiind ca habar n-aveam de asa ceva inainte de acest inaltator proces. S-a ivit insa in cale in timp ce ma pregateam pentru un nou experiment culinar si am profitat ca sa ma mai “cultiv” si eu nitel. Untul clarifiat se mai numeste si ghee (desi unii spun ca ghee si untul clarificat nu e acelasi lucru), e foarte apreciat in bucataria indiana si mult laudat de medicina ayurvedica. Interesant este ca e laudat chiar si de studii medicale care zic diverse lucruri de bine despre valoarea lui tamaduitoare. Daca va intereseaza toate acestea, uite un link destul de cuprinzator, m-am mai inspirat si de aici, eu doar ma limitez a va spune ca e un produs ce contine doar lipide si cu un punct de fierbere foarte ridicat, motiv pentru care e ideal la prajeli. Partea minus este pretul destul de piperat al materiei prime – ideal e untul cu peste 80% grasime, adica din cel scump. Deci m-am hotarat sa fac ghee, intai n-am stiu ce e aceea, am dat un search pe net – citind prea multe, m-am nedumerit si mai tare, totusi m-am edificat suficient ca sa am curajul sa incerc prepararea lui.
Avem nevoie de:
unt nesarat cu peste 80% grasime – eu am gasit Meegle, Alpenmilch parca, nu stiu daca e bio sau neaditivat, numai pe asta l-am gasit la procentul ala de grasime.rabdare
Am pus untul intr-o cratita (de preferint cu fundul gros) pe foc mic, a inceput a se topi. Mda, stiu, multi zic ca nu trebuie mestecat ca sa nu zapacim straturile (cel de grasime si cel apos de dedesubt) dar eu am mestecat, cel putin la inceput.
A inceput a se face spuma – asta e cazeina, inutila in ghee si deci cea pe care o vom elimina prin spumuire, pentru asta eu am folosit o sita de ceai. Am gasit prin diverse locuri ca spumuirea in faza asta ar elimina inclusiv din partea buna de grasime, eu am incercat sa evit asta, scuturand usor sita de fiecare dupa dupa ce spumuiam inante de a arunca particulele solide ce le”pescuiam” din lichid. Parerea mea? N-am pierdut prea mult dar poate data viitoare o sa spumuiesc doar la final sa vad daca imi iese altfel (mai bine adica). N-am pastrat spuma rezultata dar din lecturile de documentare, inteleg ca ar fi buna si aceea fie in cosmetica dar si culinar.
Produsul ar cam fi gata cand nu mai face spuma. L-am mai lasat sa fiarba pana cand a capatat o culoare aurie, mi s-a parut mie ca e gata, cam toata apa ramasa s-a evaporat, pe fundul cratitei mai erau niste reziduri (normale de altfel). Atentie mare, in momentul asta, untul trebuie sa capete o culoare aurie dar nu sa se arda. Dupa cum vedeti in poza de mai sus, facuta in fapt de seara chiar cand soarele apunea, produsul final e unul limpede, auriu si transparent. Si pentru asta, trebuie sa trecem la ultima operatiune: strecuratul.
Ultima operatiune va spuneam: strecurarea lichidului rezultat printr-un tifon in vasul in care urmeaza a fi pastrat – acest vas musai sa fie de sticla, nu de plastic. Poate fi pastrat in camara, personal am preferat sa-l pun la frigider pe a carui usa interioara, ma asteapta cuminte si solidificat sa-l folosesc. Abia astept si sunt chiar foarte curioasa.