Despre Mamaliga
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Sa-i dee Dumnezeu sanatate lui Columb. Fara el astazi mancam friptura cu paine. Nici nu vreau sa-mi imaginez. Interesant, undeva in spatiul carpato-danubiano-pontic, exista oare un monument al mamaligii? Daca nu, trebuie neaparat ticluit si postamentat. Va spun ce inseamna pentru Povestelnic mamaliga, sau cum a invatat el de la bunica lui sa-i zica – “maliga”. Ba nu, va spun mai pe urma, acum sa va spun despre friptura.
Friptura de astazi, in sinea ei, este una minimalista, fara trucuri sau ingrediente pretentioase. Anume asta friptura este cea traditionala, papata de bunei (in vremurile bune ale lor) si de nepotii lor in vremurile cand stateau calare pe purcelul proaspat parlit, rontaind o ureche sau o coada. Dezvaluirea secretului fripurii pomenite incepe cu multa ceapa: vreo 3-4 taiate cuburi. Ea trebuie pusa peste vreo 100g de ulei incins.
In afara de strachina pe care ati vazut-o, a mai fost oleaca, dar aceea a mers la calirea verzei murate. Tare bine merge varza murata cu ceapa calita.
Iar m-am abatut de la subiect.
Peste ceapa un morcov sau chiar doi daca nu sunt din astea hraniti genetic, taiat felii taranesti (bunica ar fi zis “ca roata la caruta”). Si nu uitati de sare.
Focul se face mai mare decat mediu si se amesteca sistematic. Asa cam vreo 10 minute, pana se inmoaie ceapa.
Dupa, carnea. Taiata cuburi nu prea mari, dar nici foarte mici. Se adauga inca sare si piper negru boabe, se amesteca si se pune capac. Se repeta procedura, dupa care se face focul mic si se lasa sub capac aproape o ora sa bolboroseasca in tihna. O data la 10 minute amestecati neaparat.
“Iar acum a venit, in sfarsit vremea maligii?” poate intreba nerebdator cititorul. Nu, draga cititorule, pana la acel moment, mai este ceva foarte important de facut. Mamaliga, in primul rand, niciodata nu se mananca singur. Asta e lege. Trebuie neaparat sa chemi un frate, o sora, un prieten sau un vecin, la urma urmei, si cu el sa faci maliga. Pentru ca acel oaspete, daca nu la amestecat in ceaun, la turnat cu siguranta va fi de mare folos, in timp ce tu alergi de la ceaunul cu maliga, la cel cu friptura. Si pentru ca inceputul fripturii a fost pus bine la punct, a venit vremea ca si prietenul sa-si onoreze obligatiunile: sa fiti sanatosi!
Aici vom arata pe scurt tot procesul, pentru ca detaliat il veti gasi intr-o alta reteta de pe blog.
Cum va spuneam la inceput, mamaliga este simbolul culinar primordial al oricarui moldovean si sta, probabil, pe primul loc din fata, inaintea painii (aici trebuie sa acceptam ideea ca omul nostru s-a cam lenevit in ultima suta de ani, s-a mutat la bloc sau daca nu, atunci mai bine coace un cuptor de paine pentru mai multe zile, decat sa dreaga cate o mamaliga in fiecare zi, pentru ca turcul demult nu mai ia bir in grau, pentru ca paine este din belsug). Cum in alimentare (nu mai zic de super-, mega-, hiper- si alte magazii) se gasesc cateva feluri de paine, asa numai o mamaliguta iti poate gadili imaginatia ca sa vezi cate bunataturi dorite poate aduna in jurul ei: o fripturica, un pestisor prajit, o branza de oita, o smantanica, o varza murata si, neintarziat, un paharel de rosu de casa. Cam toate astea i se arata povestelnicului in zona creerului care raspunde de desen pentru stomac, cand se gandeste, vede sau aude mamaliga.
Nu va spun ce-am patit cu maliga, asa ca: daca patiti ca mine (eu nu va zic ce anume), sa stiti ca pentru orice gafa exista o metoda de remediere. Conteaza rezultatul. Iar rezultatul vizual este unul satisfacator cred, pentru ca continutul a iesit (intrerup gandul pentru a ma gandi daca e cazul sa indrept cacafonia scapata adineaori… nu, nu e cazul), spre mirarea mea, neasteptat de bun. Cred ca a fost cea mai buna mamaliga pe care am facut-o vreodata (in total am facut vreo zece, nu mai multe), si deacea ma gandesc sa aplic gafa asta pentru viitor, in mod special. O sa va tin la curent cu ce-a iesit, data viitoare 
Sau mai bine nu.
Sa fiti sanatosi, multumesc Cristofor Columb, multumesc, om bun, care ai pus, scos, macinat minunatul porumb!
P.S. Sper sa nu uitati ca mamaliga se taie cu ata si nu cu cutitul;)
