Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
In mai am fost in vacanta in Israel. Nu era pe lista de prioritati dar pentru ca un bun prieten locuieste in Tel Aviv cu ocazia unei burse de studii am zis ca e un moment bun sa ii facem o vizita si sa ne largim orizonturile. Si bine am facut! Amestecul de culturi si traditii, modernitatea Tel Avivului si istoria care se simte la tot pasul in Ierusalim, atmosfera de vacanta si mancarea, o, mancarea ne-au facut sa ne indragostim de tara asta atat de ciudata si sa vrem sa ne intoarcem. Nu ma pricep deloc la politica si nici la istorie, nu stiu a cui este dreptatea in conflictul asta care nu se mai termina dar nu pot sa nu ii admir pe evrei pentru modul in care si-au pastrat sute de ani traditiile si limba in afara unor granite. Imi doresc doar ca totul sa se termine cu bine, ca oamenii dragi care sunt acolo sa fie in siguranta si ca toata lumea sa poata ajunge macar o data in locul asta minunat si sa incerce cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata. Israelienii au un respect aparte pentru mancare, folosesc cu talent putinele legume pe care le produc, condimenteaza cu atentie si sunt foarte generosi. Am mancat aici cele mai bogate brunchuri, cel mai bun humus si falafel si nenumarate salate delicioase. Dar sa incepem cu inceputul: De cum am pus piciorul in Tel Aviv ne-am oprit sa luam masa, ca doar nu era sa incepem sa vizitam pe stomacul gol. Am comandat shakshuka, un mic dejun traditional cu oua coapte in sos de rosii cu legume si am primit o tigaie de fonta aburinda inconjurata de o multime de alte bunatati: salate de mai multe feluri, unt, sos de iaurt, tahini, paine, dulceata, suc de portocale, cafea. Oamenii astia nu se joaca cu mancarea!
Am luat apoi la picior orasul, ne-am pierdut se stradutele inguste din vechiul Jaffa, am facut o plimbare pe faleza si o baie in mare apoi ne-am oprit la un restaurant hip de pe malul marii pentru un pahar de vin si o portie de peste la gratar. De aici nu am poze cu mancarea pentru ca era destul de intuneric si nu am vrut sa imi bat capul cu setarile aparatului dar nu imi amintesc sa fi mancat ceva care sa nu fie bun.
A doua zi ne-am indreptat catre Ierusalim unde prima oprire a fost un mic restaurant traditional unde nu se servea decat humus. au am luat unui cu seminte de pin care a venit insotit de falafel si de o salata de rosii cu patrunjel si de pita calda. Vai ce pofta mi s-a facut!
Am colindat apoi cele patru cartiere ale orasului (arab, crestin, armenian, evreiesc), am baut suc de rodii proaspat stors si am negociat pentru cele cateva suveniruri pe care le-am luat, am mancat un fel de sarmale traditionale armeniene apoi ne-am intors in Tel Aviv.
A treia zi am fost in excursie organizata la Marea Moarta si Masada si din pacate ofertele de masa nu au fost prea bogate, dar un kebab delicios tot am mancat. M-a impresionat in mod deosebit desertul care se intinde cat vezi cu ochii, povestile despre beduini si legenda cetatii Masada.
La intoarcere am zis sa ne oprim in Tel Aviv pentru o masa ca lumea si asa am avut parte de cea mai tare experienta culinara din toata vacanta. Pe faleza trecusem de cateva ori pe langa restaurantul The old man and the sea la care era intotdeauna coada si am zis ca trebuie sa fie ceva la mijloc. Ne-am asezat cuminti la rand si dupa vreo 15 minute am fost chemati si asezati inauntru la o masa. Pana sa ne dezmeticim si sa cerem un meniu un chelner grabit ne-a adus o carafa imensa de limonada si a aruncat-o pe masa. Noi incercam sa ii spunem ca nu am comandat nimic si ca a gresit masa dar el a plecat imediat si ne-a lasat cu ochii in soare. Pentru ca ne era sete, am baut.:D Dupa 5 minute apare un alt chelner si pana sa ii cerem noi meniul si sa il intrebam ce ne recomanda a inceput sa ne arunce pe masa vreo 20 de castronele cu 20 de salate si sosuri diferite si un castron cu lipie calda.
Pentru ca locul e destul de mare si de aglomerat iar nu am reusit sa ii cerem meniul asa ca a plecat si am ramas cu masa plina, nestiind ce se intampla. Pentru ca ne era foame, am mancat.:D : salata de vinete, de quinoa, falafel, humus, iaurt cu castraveti, varza, nicinumaistiu. Am zis ca daca tot sunt pe masa, ce sa facem, sa ne uitam la ele? Abia dupa vreo 10 minute am primit si meniul din care ne-am lamurit in cele din urma cum sta treaba: aveau mai multe variante de fel principal iar aceste salate erau din partea casei. Am comandat niste peste cu cartofi prajiti si ne-am vazut de treaba. Partea cea mai amuzanta a venit insa cand Sorin a intrebat daca mai putem primi o portie de humus pentru ca era atat de bun. Chelnerul s-a uitat amuzat la noi, ne-a luat toata castroanele goale si ne-a adus altele pline in loc. Iar treaba asta s-a mai repetat de cateva ori, pentru ca ne tot dadea tarcoale si cand vedea ca mai terminam ceva facea refill. A trebui sa ne certam cu el ca sa il oprim si sa mai lasam un locsor si pentru felul principal. Bineinteles ca am mancat si pestele, ca era prajit si dulce si delicios, ba am mai primit din partea casei si ceai cu menta si gogosele cu miere si le-am mancat si pe alea. Asta da ospat!
Cea de-a patra zi a fost rezervata orasului Haifa, cel mai muncitoresc oras dintre toate orasele Israelului. De fapt aici se spune ca in timp ce Ierusalimul se roaga, Tel avivul petrece, Haifa munceste. Iar lucrul asta se vede. Orasul este destul de linistit insa are cateva cartiere foarte frumoase, pline de verdeata si cu o vedere panoramica asupra marii iar gradinile Bahai sunt minunate dar din pacate accesibile publicului doar partial.
Am mancat si aici pe saturate: un fel de chiftea de vita si oaie coapta in sos de tahini, orez cu fructe de mare si inca niste chestii de care nu imi mai aduc aminte.
Cert e ca dupa fiecare masa simteam ca explodam dar nici nu ne puteam opri pentru ca mancarea era foarte gustoasa. Ne-am intors devreme in Tel Aviv si am luat cina la un restaurant iatlienesc unde am mancat cele mai bune paste cu hribi si castane coapte, pizza delicioasa, paste cu ragu de pui si fructe de mare.
Ultima zi a fost dedicata exclusiv lenevelii, nu ca am fi intrat in vreun muzeu pana atunci. Am luat micul dejun la Benedict, un restaurant simpatic al carui meniu cantine doar variante pentru micul dejun, dar pe care le poti manca la orice ora.
Am dat o tura apoi prin piata, am dormit cateva ore pe plaja apoi am mancat iar ceva italienesc si surprinzator de bun. Prietenul nostru Cosmin ne-a dus apoi intr-un loc foarte misto de pe bulevardul Rothschild unde am mancat cele mai bune deserturi cu ciocolata. Cred ca am stat o jumatate de ora sa ma hotarasc si apoi bineinteles ca am mancat de la toata lumea din farfurie. Ce n-as da sa existe astfel de locuri si in Bucuresti!
Ce mi-a placut cel mai mult legat de mancare e ca am mancat la fel de bine oriunde ne-am asezat si nu a fost nevoie sa ne uitam pe Trip advisor nici macar o data. Pur si simplu nu aveai cum sa dai gres, iar gandul asta a contribuit extrem de mult la atmosfera de vacanta. Am fost palcut surprinsa si de faptul ca foarte multa lume intelege si vorbeste romaneste si ca multi dintre ei au rude si prieteni in Romania. M-au uimit contrastele, viteza cu care conduceau soferii de autobuz, multitudinea autostrazilor, amabilitatea oamenilor si atmosfera de vacanta. Sper sa ne intoarcem cat de curand! Shalom! yours truly, food and travel lover, Lavinia
