Despre Cum Am Alaptat 15 Luni Si 2 Saptamani Si Despre Cum Am Intarcat
articol scris de iulia_bada blog Baby Gogoshel
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Desi am
nascut prin cezariana, dupa o sarcina cu emotii, am alaptat inca de la 2 ore de
la operatie. Asistenta mi-a adus-o pe Izzie Lizzie, mi-a asezat-o la san si tin
minte ca ea a stiut din prima ce si cum, a stiut mai bine decat mine. Nu mi-am facut
niciodata griji ca nu o sa pot alapta, desi am sanii micii-medii, dar nici nu
as fi facut o tragedie din asta, daca nu as fi putut.
Am alaptat
exclusiv pana la 6 luni cand am inceput diversificarea, si am continuat cu
alaptatul pana la 15 luni si 2 saptamani. A fost o perioada foarte frumoasa
pentru mine, pentru noi.
La inceput,
in primele 2-3zile am avut usoare probleme, in sensul ca ajunsa acasa (la nici
48 de ore de la operatia de cezariana), la sfatul doctorilor din spital, am
inceput sa beau ceai de lactatie de la Fares…desi mie mi se declansase lactatia
inca din prima zi, deoarece am fost foarte aproape de a naste natural (s-a rupt
apa pe la 9 dimineata, am stat in travaliu suportabil (col sters, dilatatie 4) pana
la 15.40)…buuun, asa ca la 2 zile de la nastere am facut furia laptelui! Aveam
si rani la san, asa ca, la sfatul unei bune prietene, am alaptat o luna cu
aparatori de mameloane de la Chicco.
La o luna,
i-am dat prima data lapte praf. Izzie trecea printr-un puseu de crestere (la
acel moment habar nu aveam ce inseamna asta) si ar fi stat tot timpul lipita de
mine. In acea seara venisera parintii mei in vizita si Izzie avea usoare accese
de plans…ea care nu plangea nicioadata! La insistenta parintilor, ca Deh…plange
copilul de foame! i-am facut un biberon de lapte praf Humana. L-a papat cu
pofta…ea deja era obisnuita cu biberonul, inca de la 8 zile de la nastere a
baut laptic de la mami din biberon, eu fiind nevoita sa plec de acasa vreo 4
ore, la un examen.
Pana la 1 an
cred ca i-am dat lapte praf de vreo 5 ori. Nu aveam de ce sa ii dau, intrucat
aveam si depozite la congelator cu lapticul meu. Nestiind atunci foarte bine ca
lactatia functioneaza pe principiul cerere-oferta (produci laptic in cantitatea
in care se cere, adica atat cat tii bebe la san, stimulezi lactatia), pentru ca
aveam surplus de laptic, foloseam si pompa (eu am avut una electica de la
Primii Pasi), pana mi-am dat seama ca nu am cum sa scad cantitatea de laptic produsa,
daca nu renunt la folositul ei.
Izzie a fost
alaptata la cerere, de principiu papa inaintea celor 2-3 somnicuri de zi si
inaintea celui de seara, precum si noaptea (la 15 luni ajunsese de se trezea si
de 5-10 ori pe noapte pt alaptat). Pana la 5,5 luni ea a dormit in patutul ei,
intr-o camera separate de a noastra…insa fiind deja iarna dar si ajungandu-ma
oboseala, inainte de a implini 6 luni, s-a instalat frumos in patul nostru…si
acolo a si ramas. Vorba unei alte mamici dragi, inca nu sunt pregatita sa o
trimit in camera ei…
Nu vreau sa
intru in polemici referitoare la alaptatul in public. Eu nu am alaptat in
public decat de vreo 5 ori, in momente de maxima necesitate…mai ales cand era
mica si trecea prin pusee de crestere si ar fi papat din 15 in 15 minute…dar
nici atunci nu m-am expus, am gasit chiar si intr-un mall un loc retras, cu
fotolii, unde sa pot face asta in intimitate cu maimutica mea. Era momentul nostru,
nu al tuturor…de ce l-as fi impartit cu altii, mai ales cu niste necunoscuti? Recunosc,
in compania familiei/unor prietene, am alaptat chiar si pe plaja (acoprita de un
prosop – credeti-ma! Nu se sufoca deloc copilul!…cum ar spune unele mamici…),
sau in parc, pe o banca retrasa. De obicei, plecam de acasa cu cate un biberon
(cu laptic de al meu) sau aveam masina la indemana. Nu judec mamicile care
alapteaza in public, insa nu-mi plac mamicile care fac asta atunci cand au la
indemana alta solutie, vrand doar sa arate ca pot, folosindu-se de alaptat ca
de o bravada.
Abia intre
13-15 luni, Izzie a inceput sa aiba momente cand cerea laptic in public…ma
tragea uneori usor de camasa, si imi soptea cu o voce suava: na-na! ii spunea
asa, deoarece cand o duceam la somnic, ii suneam hai la nani! si inevitabil isi
primea si portia de laptic. Asa a asociat nani cu na-na!
Initial am
vrut musai sa alaptez pana la 6 luni…apoi am zis sa fie pana la 9 luni. La 9luni inca nu avea dintisori (la 10 luni i-a aparut primul, al doilea la 11 luni
si ceilalti 2 la 14 luni), asa ca am zis ca o fac pana ii apar dintii. Nu am
avut niciodata problem cu alaptatul, din cauza dintisorilor…nu m-a muscat decat
de vreo 2 ori, la inceput, dar i-am spus sa nu o mai faca si a inteles perfect.
Apoi am zis sa faca 1 an…la 1 an nu a fost momentul potrivit, pentru ca eram in
plina sesiune si urma si licenta (la o a doua facultate). Am zis sa fie pana la 13 luni, pana dupa
petrecerea de mot. Dupa
luatul din mot, Izzie a facut un episod urat de maini-picioare-gura, asa ca
aproape o saptamana nu a putut sa pape nimic decat laptic de la
mami…vrand-nevrand, lactatia s-a stimulat la un nivel ridicat, incat ajunsesem
sa aiba zile cand papa aproape numai lapte…devenise intre timp (de pe la 11
luni) extrem de mofturoasa la mancare, bazandu-se pe portiile fara numar de
na-na pe care le primea, mai ales noaptea. Timpul tot trecea, la sfatul pediatrului si al
strabunicii maimuticii, am zis sa o alaptez pana pe la mijocul lunii
septembrie, pana dupa sejurul de la mare…asa am trecut prin vara, perioada in
care nu este recomandata intarcarea, deoarece le-ar putea afecta copiilor
sistemul digestiv.
Abia dupa 1
an, am inceput sa ma simt usor agasata de intrebarile insistente, dar fara
intentii rele, ale rudelor, care ma intrebau la fiecare vizita: Dar cat mai ai
de gand sa ii mai dai? Gata! ii ajunge. E rusine! Asa am inteles ca decizia de
a intarca apartine puiului, mamei si cel mult tatalui, ca e, desigur, o decizie
intima.
De ce am vrut
sa intarc?
Pentru multiple motive, desi unele mamici cu o viziune mai intoleranta
si le-ar putea spulbera usor…am vrut sa intarc pentru ca nu mai manca mai
deloc, bazandu-se pe laptic (de-asta a si avut usoara anemie), pentru ca se
trezea de n ori pe noapte (in 90% din cazuri nu ma deranja, dar am avut unele
nopti grele), pentru ca devenise extrem de dependenta de mine (si daca ma
duceam noaptea pana la toaleta, se trezea si incepe sa planga…crezand ca o
parasesc)…pentru ca noaptea nu adormea decat cu mine (chiar si cu tati facea
mare scandal…tati nu avea cum sa ii ofere portia de alint la san)…pentru ca
nu-mi consider sanii doar sursa de laptic, ci cred ca au si o functie
estetica…pentru ca incepuse sa ceara lapte si in public (ma simteam usor
stanjenita)…pentru ca la inceputul lunii octombrie megem la o nunta in Campina,
asa ca va trebui sa o lasam pe Izzie la verisorul ei Gogo si tare nu as vrea ca
sa le faca noaptea alba.
Cum am reusit
sa o intarc pe maimutica dependenta de na-na?
Tin sa
precizez ca am incercat metoda naturala…am incercat sa ii reduc mesele, am
reusit insa pana la momentul de maini-picioare-gura, dupa care a fost haos
(oricand voia primea)…am incercat sa ii introduce lapte praf, cu greu a inceput
sa bea pe la 15 luni cate 10-20 ml pe zi…si asta doar cu biberonul, nu cu
sticla/cana…cred ca o fascina mai mult biberonul (ea nu stie sa foloseasca nici
suzeta), decat laptele in sine. I-am dat Milupa 3 si vad ca are oarecum success
(cam 30-50 ml zilnic).
Intrucat mai
era putin pana la plecarea la nunta respectiva, am zis ca daca nu o fac acum,
nu o sa mai gasesc vreo motivatie prea curand…asa ca am ales ca vinerea (20
sept) sa fie prima zi a procesului de intarcat. Cu o zi inainte, am inceput sa
iau cate 3 pastile/zi de extract de salvie. Sunt naturale, se gasesc la plafar
(9 lei cutia) si ajuta la incetinirea lactatiei. De asemenea, ma aprovizionasem
si cu ceai de salvie, pentru aceleasi motive. Dupa o noapte cu vreo 10 episoade
de na-na, am stabilit ca aceea e ziua cea mare. Pe la 10 dimineata i-am dat sa
pape laptic, pe saturate…pana cand singura a zis: gata! Am plans la gandul ca e
ultimul moment de astfel de rasfat…Apoi mi-am colorat un pic sanii cu un marker
inchis la culoare si am aplicat 2 plasturi Urgo. Cand a cerut laptic, i-am
aratat ca am buba si ca ma doare si ca nu pot…a facut o criza, am vazut
disperare in ochii ei…ma durea sufletul…insa dupa vreo 3 minute, s-a resemnat
si nu a mai cerut…venea la mine si arata cu degetul spre sani si spunea
Au-Au!...cata putere de intelegere la un copil de 15 luni, cata compasiune,
cata dragoste pentru mine, incat sa renunte la a mai cere, stiind ca imi
provoaca mie suferinta (Au-au..).
Vineri a
reusit sa adoarma abia pe la 4 dupa-amiaza, tot foindu-se in pat, negasindu-si
locul...insa cu prietenul ei de nadejde, domnul Degetel...asa adoarmea ea, dupa
ce papa laptic trebuia musai sa isi suga degetelul mare de la mana stanga (mereu
acelasi, inca de la ecografia de 16 saptamani). Un prieten bun! Mi-as fi dorit
mult ca in astfel de momente sa fi avut
si suzeta, pe care a refuzat-o insa pe la 2 luni…Noaptea insa a fost grea…s-a
trezit de vreo 10 ori, plangand si strigand: dă na-na! adormea suspinand cate
20-30 de minute si iar se trezea...de mica, Fitz are un soi de miscare de ied
nervos, se da cu capul/fundul de pamant/pat, arunca cu piciarele, se
contorsioneaza ca la circ…eu una, la 51 de kg, nu prea o mai pot tine, in momentele
de criza/mofturi…desi are abia 10 kg la 15,5 luni. Abia o tine tati, la 1,91 m
ai lui…dar arunca cu capul si cand te nimereste, iti muta efectiv dintii din
loc. Ea nu poate fi calmata, nu e genul de copil pe care sa-l poti linisti
tinandu-l in brate…nu, ea se arunca pur si simplu! Am incercat totusi sa o linistesc,
tinand-o de mana, vorbindu-i, spunandu-i ca mami are buba-au…cum auzea, se
linsitea (off…ea tot la mine se gandea) si adormea, oftand…mi-a rupt sufletul
in noaptea aia!
A doua zi, pe
la pranz deja ma dureau sanii…inca de vineri seara imi pusesem si comprese cu
frunze reci de varza alba pe sani (antiinflamator natural), dar ma dureau (desi
inca suportabil), mai ales cand o luam in brate sau cand imi dadea cate un
piciorus de ied nervs noaptea…La 30 de ore de la ultima masa, am folosit o
pompa manuala (de aceea simpla de 10 ron, a mea electrica se stricase de la
atata folosit) si am pompat cam 30 ml…cat sa detensionez un pic sanii.
A doua nopate
la fel…s-a trezit iar si iar si la al doilea strigat de Dă na-na..am cedat!
Citisem cu o seara inainte pe un alt blog ca mamica in cauza i-a mai dat
puiului ei laptic in primele 2 nopti...aveam nevoie sa-mi mai detensionez un
pic sanii asa ca i-am dat pana a zis ea singura in somn gata! A doua zi de dimineata,
tinand probabil minte, a venit sa imi ceara na-na si a trebuit sa o lass a se
convinga iar ca am bu-ba (plasturii)…
A treia zi,
duminica seara a papat 50 ml de laptic…buuun! Noaptea insa s-a trezit iar din
15 in 15 minute, asa ca pe la ora 3 a.m i-am dat iar un pic de laptic de la
mine…pana dimineata la ora 8 a dormit neintoarsa!
Acum, a
apatra zi, a debutat foarte bine: sanii nu mai sunt deloc tensionati sau tari,
Izzie nu a mai cerut laptic, a adormit foarte usor la pranz…sa vedem insa la
noapte de cate ori se va mai trezi. Sunt hotarata 100% ca la noapte sa nu ii
mai dau laptic de la mine, aseara a fost cu adevarat ultima masa! Cred ca mai
mult rau ii fac daca as continua cu asta…as face-o poate daca in 10 zile nu ar
trebui sa o trimitem in deplasare pt o noapte la verisorul Gogo, asa ca pana
atunci vreau sa doarma cat de cat bine noaptea!
Sfaturi pentru intarcat brusc, ca si mine
- Nu plecati nicicum de acasa! Copilul se va simti si mai mult abandonat!
- Nu luati Dostinex sau alte pastile sintetice, cu efecte adverse urate…luati extract de salvie, beti ceai de salvie, menta…la mine au ajutat teribil de mult la incetinirea lactatiei
- Nu va legati sanii strans, medicii nu recomanda! Eu am folosit doar un stutien (eu port sutienul non-stop de prin luna a 8 de sarcina
- Folositi frunze reci de varza ca si comprese, nu gheata!
- Daca simtiti ca sanii sunf foarte tensionati, pompati un pic/mai mult, nu stati cu dureri, evitati astfel o posibila mastita.
Ce-as face altfel
la urmatorul copil?
Cred ca nu l-as mai alapta atat de mult…daca nu s-ar
autointarca, probabil ca i-as da pana la maximum 10-12 luni, pentru ca atunci
incep sa constientizeze foarte bine ce au si ce ar putea pierde (na-na!!!) si
devin extrem de dependenti de astfel de forma de alint…si cred ca si mama
devine mai dependenta de astfel de momente! Inca mi-e dor de privirea ei cand
papa, de modul in care ma mangaia si cu cealalta mana ma pisca usor (e tot o
forma de alint a ei), de modul in care imi pupa sanii si le facea cu ochiul
smecherste, stiind ca sunt mereu acolo, numai ai ei! E grea prima separare de
pui!
