Despre Alaptare Si Rabdare
articol scris de inatodoran2 blog floridecires7.blogspot.com
Avalansa de temeri si mai cu seama numarul extrem de mare al mamicilor care renunta sa alapteze m-au indemnat sa scriu acest articol. Nu este un articol bazat pe studii stiintifice. Nu am sa va spun date statistice despre beneficiile alaptari. Nu am sa explic formula laptelui matern. Pentru ca eu consider ca e inutil sa gasim motive pentru a alapta. Nu am alaptat pentru ca m-au convins studiile in domeniu si nici pentru ca am citit cat e de hranitor laptele matern. Am alaptat pentru ca pur si simplu am simtit un gest reflex, extrem de normal si firesc de a o face. Si cred ca asta ar trebui sa simta orice mama. Dar cum nu suntem toti creati la fel, uneori deciziile pe care le luam sunt pripite si cel mai adesea atrag consecinte neplacute si dureroase. Scriu aceste randuri pentru mamele nesigure, dezdanajduite, tematoare si mai ales pentru cele care sunt pe punctul de a lua o decizie gresita: aceea de a nu-si (mai) alapta bebelusii.
Alaptarea, primul dar al mamei pentru pruncul sau
“Cea mai buna hrana pentru nou nascut este hrana pe care o ofera natura. Daca nu este necesar acest lucru, el nu trebuie lipsit de aceasta hrana. Nu are inima mama care, de dragul convenientelor, cauta sa se debaraseze de misiunea delicata de a-si alapta micutul.” (Ellen G White, Sfaturi pentru biserica)
Dintotdeauna am considerat inutile discutiile in care se pune in balanta alaptarea copilului. Nu m-au convins niciodata reclamele sclipicioase si mincinoase ale producatorilor de lapte praf din simplul motiv al increderii mele intr-un Specialist mult mai iscusit si priceput: Dumnezeu. Cel care a dat suflare de viata peste lutul din care suntem creati, Cel care a zis si s-a facut, Cel care a creat o lume desavarsita si plina de culoare, armonie si intelepciune.
In Isaia 49, 15, in cadrul unei intrebari retorice adresate umanitatii, Dumnezeu aminteste despre acest prim drept al nou nascutului: “Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza (…)?” Create de Dumnezeu ca parteneri in casnicie si dupa intrarea in pacat, ca mame, femeile au nespusul privilegiu de a aduce pe lume comori de nepretuit, de a-i creste si educa in spirit civic, armonios si sanatos, pentru ca mai tarziu aceste comori numite copii sa devina niste adulti responsabili, intelepti si drepti. Iar tot acest drum incepe cu un prim pas: acela al apropierii. Timp de noua luni de zile bebelusul si mama sunt una. Mama incepe frumoasa relatie simtind cum in pantecele ei se zamisleste viata. Cu fiecare saptamana care trece, prezenta copilului e resimtita prin miscarile si sughiturile acestuia. Micutul se simte in siguranta ascultand bataile inimii si vocea mamei sale, in asa fel incat atunci cand iese pe lume o recunoaste intre mii de alte mame si gaseste alinarea doar in bratele ei. Dincolo de rolul de hrana pe care il ofera alaptarea exista si acela de continuitate a relatiei mama-fiu/fiica, relatie inceputa in perioada intrauterina. Bataile, respiratia si glasul mamei linistesc micutul atunci cand este pus la san asa cum nu o poate face nimic altceva. Nu am sa uit niciodata sentimentul minunat pe care l-am trait atunci cand am alaptat-o pentru prima data pe Anais. Emotiile m-au cuprins toata. Insa am ajuns sa pretuiesc mai mult aceste momente odata cu cresterea ei, cand nevoia de afectiune este mai ridicata iar rolul principal al hranei este secundar.
Inamici de (ne)combatut
Daca primul argument in favoarea alaptarii a fost spus, sa trecem la partea cea mai grea: confruntarea cu sinele, cu medicii si cu producatorii de lapte praf si confruntarea cu societatea.
- Confruntarea cu sinele
- Nu sunt sigura ca voi avea lapte suficient pentru a satura bebelusul.
Temerea aceasta isi are de fapt radacina mult mai adanc si este o temere recenta. Mai exact totul a inceput in momentul in care industria laptelui praf s-a dezvoltat si au inceput campaniile mincinoase de denigrare a laptelui matern chiar prin sustinerea acestei ipoteze false. Si daca e sa sapam si mai adanc, aflam ca dintr-o crasa nestiinta cu privire la volumul stomacului unui bebelus (care la nastere nu este mai mare decat o cireasa) s-a ajuns la vehicularea ideii ca sunt mame care nu au lapte suficient, hranitor sau calitativ.
Cum stau insa lucrurile? Ei bine, atunci cand bebelusul se naste e absolut necesar sa fie pus la san in primele cincisprezece minute pentru a putea interactiona cu mama si a se hrani. Hrana primelor saptamani va consta intr-un lichid gros si galbui, numit colostru, bogat in substante nutritive care sa ii asigure micutului maximum de proteine, vitamine si imunitate. In primele saptamani va fi somnoros si va adormi de multe ori la san, asa ca durata alaptarii poate fi foarte mare. Un stomac de dimensiunea unei cirese se va goli repede asa ca e absolut normal sa suga adesea. Uitati complet de orarul oferit de medici si asistente. E absurd si pentru noi sa ni se spuna la ce ora sa mancam atunci cand semnalele corpului nostru ne spun altceva si ne ofera date exacte despre ora la care ar trebui sa servim masa. De ce am crede ca e ceva diferit la un bebelus? Mai apoi, poate fi vorba de un bebelus pofticios si mancacios, caruia ii trebuie o cantitate mai mare de lapte pentru a fi satul. Si poate cel mai important aspect: laptele se formeaza dupa schema cerere-oferta. Cu cat este pus mai des la san, cu atat creste productia de lapte, canalele se desfunda si in timp copilul isi formeaza propriul program.
- Copilul nu se satura si plange adesea.
Se intampla insa si un al doilea fenomen: copilul plange, desi a fost adineaori alaptat. De fapt acesta are nevoie de afectiune sau poate este deranjat de ceva, are colici sau e obosit. Nimic nu il va alina mai bine decat alaptarea. Sa simta mirosul pielii mamei si respiratia ei deasupra lui. Intelege astfel ca e iubit si nu “rasfatat”, ingrijit si nu dezmierdat, inteles si nu uitat. Am experimentat toate acestea in relatia mea cu Anais. A fost (si este inca) un copil care adorme foarte greu si caruia ii place sa adoarma la san. La inceput nu intelgeam toate acele tipete si plansete insa multumesc lui Dumnezeu pentru sotul meu, care ma indemna de fiecare data sa o alaptez. Ii spuneam insa ca e satula si nu are nevoie de san insa atunci cand o puneam sa suga se linistea instantaneu. Bebelusii au nevoie de atentie iar aceasta e cel mai bine exemplificata prin alaptare. Nu intotdeauna cand plange, copului ii este foame. Plange pentru ca vrea langa tine. Nu incerca sa il indepartezi prin a folosi suzete, patuturi cu carusel, balansoare sau leagane. Stiu, vrei sa il calmezi si vrei si il linistesti. Probabil asa as fi facut si eu daca nu as fi primit suportul psihic adecvat din partea familiei. Insa ia-l in brate si alapteaza-l. Vor fi nopti lungi in care va vrea sa stea asa. Vor fi zile in care abia vei apuca sa mananci. Vor fi perioade epuizante de-a dreptul. Nu am sa te mint. Trebuie sa stii cu ce ai sa te confrunti. Insa nu a spus nimeni ca e usor sa cresti un copil. Dar toti au spus ca merita efortul. Vei sta de vorba cu mamici care au hranit copilasul cu LP (lapte praf) si iti vor spune ca daca regreta ceva, regreta ca nu au avut parte de acea RELATIE speciala creata intre ele si copil in urma alaptarii. Pentru ca la final, cand vei trage linia, dincolo de privilegiul de a-i fi oferit hrana, vei realiza ca ai intarit o relatie si ai oferit compasiune si iubire dupa cum ti s-a cerut si nu un surogat.
- Mi se vor deforma sanii in urma alaptarii.
Sincer? Nu mi-am pus niciodata aceasta problema deoarece a primat mereu nevoia ei, atentia toata indreptata catre ea. A fi mama presupune daruire de sine. Renuntare de sine in mod special. Daca iti inchipui ca dupa ce vei naste, viata ta isi va continua cursul normal, te inseli amarnic. Viata ta va deveni minunata, plina de sens si culoare. Vei uita de tine si de placerile tale pentru a rasfata un pui de om neajutorat. Din pacate insa multe mame aleg sa refuze aceasta viata minunata si isi cer dreptul la independenta, invocand motive absurde si fara fond si ajungand mai tarziu sa aiba de-a face cu copii si adolescenti rebeli sau suferind o racire a relatiei cu acestia. Iar daca e sa revin la gandul de mai sus, chiar daca sanii se vor deforma va fi probabil cel mai frumos semn in trecerea anilor, amintindu-ti mereu ca ai hranit fizic si psihic un om.
- Am alaptat si recunosc beneficiile alaptarii insa odata cu cresterea micutului nu mai am rabdarea necesara de a sta langa el sa il alaptez.
Dupa cum aminteam si mai sus, odata cu trecerea timpului, functia de hrana va fi trece pe loc secund, primand nevoia de afectiune. Luand in serios recomandarea OMS de a alapta copilul pentru minim doi ani, veti observa ca dupa trecerea primului an de viata al bebelusui, acesta va vedea actul alaptarii ca fiind un timp de rasfat si joaca. Va cere sa fie alaptat si cand este satul si se va bucura de mangaierile si vorbele mamei in timp ce ii sade bucuros in brate. In special in perioada dentitiei aceasta nevoie de afectiune se va amplifica, fiind posibil sa ceara sanul foarte des. Unele mame se vad iritate de acest comportament, considerand ca micutii sunt destul de mari pentru a se obisnui si fara san si simtindu-se incomodate si rusinate cand acestia cer in public alaptarea. Acesta este momentul in care multe mame invoca intarcarea sau, in cazul in care copilul nu mai este alaptat la cerere, scaderea cantitatii de lapte. Este foarte adevarat ca uneori poate deveni obositor sa stai minute in sir cu copilul la san, in timp ce ai alte lucururi de rezolvat. Vei gasi poate un surogat. Ii vei oferi suzeta sau poate altceva si probabil va tacea si tu vei crede ca e linistit. In schimb, acesta se va resemna si va invata sa stea singur. Da, va creste mare si amandoi veti uita de toate acestea. Insa sunt sanse egale ca el sa devina sau sa nu devina un copil irascibil.
Ce te costa, draga mama, sa ii oferi RABDARE copilului tau? Stiu, esti obosita si epuizata. Insa ai mereu ramasa putere pentru a merge ma departe. Acea putere e in zambetul lui si in fericirea lui. Reconsidera te rog alegerile tale si roaga-te pentru rabdare si intelepciune. Le vei primi negresit daca ai inma deschisa.
2. Confruntarea cu medicii si producatorii de lapte praf
Sunt foarte curioasa sa stiu daca in maternitatea in care ai nascut s-a incurajat alaptarea exclusiva sau a fost sugerata ideea suplimentului de LP, din considerentele enumerate deja mai sus. Exista (si nu contest) cazuri in care alaptarea nu se poate face. Cazuri in care mama are probleme de lactatie, cazuri in care sufera de o anumita boala sau cazuri in care copilului i-a fost administrat mult laudatul supliment de LP. Despre acest ultim caz vreau sa va vorbesc.
Am stabilit deja ca in majoritatea cazurilor (si aici vorbesc de o marja de 90% dintre mame) alaptarea se face fara probleme, ca bebelusul trebuie alaptat la cerere si ca nu se tine cont de un orar al meselor. Primele alaptari sunt dureroase. Sfarcurile pot deveni dureroase, canalele se pot infunda, formandu-se noduli de lapte si poate aparea febra laptelui. Toate acestea insa pot fi remediate usor printr-o ingrijire corespunzatoare si o pozitionare corecta a bebelusului. Este esential sa aveti pe cineva care sa va ajute sa pozitinati corect la san bebelusul (vezi aici imagini exemplificative). Un supt defectuos creaza probleme in ambele parti: copilul nu primeste suficientnlapte iar mama se alege cu sani durerosi. Si de aici pana la recomandarea unui supliment nu e decat un pas. Medicii si asistentele, “binevoitori”, vor recomanda pentru inceput fie o alimentatie 100% bazata pe LP, fie mixta. Va spun drept ca rare sunt cazurile (aici cel putin) in care am auzit sa se recomande alaptarea exclusiva. De ce insa? Marile companii producatoare de LP ofera beneficii materiale insemnate maternitatilor si medicilor care le recomanda produsele. Iar foamea de bani, neinteresul si neimplicarea personalului medical a ajuns pana acolo incat considera ca se intampla un miracol cu mamele care alapteaza exclusiv bebelusii.
LP, produs dupa formule chimice de laborator, pentru a fi “dupa chipul si asemanarea” laptelui matern, nu este altceva decat o hrana de cea mai slaba calitate, un produs nesanatos si fara niciun beneficiu direct. Desigur, veti spune ca sunt atatia copii crescuti cu LP si sunt sanatosi si vioi. Tot asa cum sunt atatia adulti perfect sanatosi care maine fac un infarct si parasesc trist aceasta lume. Si doar au fost sanatosi… Semnele negative ale utlizarii formulei de LP se vad mai devreme sau mai tarziu. Eu una nu am nevoie nici aici de statistici sau exemple care sa imi arate beneficiile sau partile negative ale acestuia. Stiu doar ca niciodata ceva iesit din mana omului nu are cum sa egaleze intelepciunea Divina deoarece daca am crede ca formula LP este similara cu cea a laptelui matern am ajunge mult prea departe, incalcand porunca sfanta si crezandu-ne niste mici dumnezei, capabili de a repoduce perfeciunea divina. Ori stim ca acest lucru este gresit. Cand Dumnezeu a oferit intelepciune oamenilor, a oferit-o pentru ca ei sa o foloseasca utilizand mijloacele date de el. El a dat hrana corespunzatoare fiecarei vietuitoare in parte iar omul nu a fost exclus din aceasta mareata lucrare.
3. Confruntarea cu societatea
- Mai ai inca lapte?
Probabil cea mai frecventa intrbare pe care o aud. Da, lumea a uitat ceea ce e firesc, in avantul unei epoci a ratacirii spirituale si morale. Credem mai degraba in sloganul unei reclame de LP decat in firescul trupului nostru, ignorand si uitand sa ne ascultam inima si instinctul de mame. Vrem sa fim independente si slabe, ingrijite si frumoase, alegand calea cea mai simpla catre aceste placeri: sacrificarea binelui copilului. O spun fara un dram de rautate insa aceste alegeri au mai devreme sau mai tarziu rezultate dezatruoase in familie. Un copil neglijat, rasfatat, mandru sau egoist nu isi va purta vina, ci o va purta cel mai adesea mama lui. Asa ca da, e o minune cand mai vezi pe cineva alaptand si mai ales alaptand o perioada indelungata. O mama care isi schimba ordinea prioritatilor de dragul familiei si nu a faimei sau carierei e lucru rar astazi.
In loc de concluzie
Sper, daga mama, ca ai gasit aici un sprijin si un raspuns potrivit intrebarilor tale. Daca mai ai insa nelamuriri, iti recomand sa citesti aici interviul cu Roxana Dudus, consilier La Leche League sau sa lasi un comentariu la aceasta postare.
Revin cu multumiri pentru sprijinul primit in acest domeniu Alexandrei si din nou, Roxanei.
Multumiri Adrianei Gheorghe pentru minunata ilustratie!
