Descoperiri Culinare: Painea Din Faina De Seminte De Struguri
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Toamna isi intra in drepturi cu pasi marunti dar fermi, imprastiind discret fum de iarba uscata, pojar cromatic si mireasma mustului de struguri. Gospodarul si-a adus acasa poama, i-a si stors bobitele si deja isi indeasa profetic mustatile. Aici am sa ma opresc, pentru ca stiti voi bine unde bat. Interesant e daca si-a pus oare gospodarul vreodata intrebarea ce bunatate ramane in tescovina, dupa ce butoaiele gem de placere a plin, iar tu, cititorule, stiai oare ce comoara gastronimica se ascunde in ea? Ei bine, spun: despre semintele de struguri este vorba. Exista la noi oameni priceputi care stiu exact ce trebuie sa faca cu ele, cunosc pe indelete cum sa extraga un material extrem de sanatos si gustos din samburii de poama. Povestelnicul a avut fericitul prilej de a gusta un produs unic in Moldova, nemaistiut pana acum la noi: painea plamadita din faina semintelor de struguri (la urma va spun si voua unde o puteti gasi).
Cand baietii si fetele de la “Vegetal-Org” m-au rugat sa le spun parerea despre painea din faina de seminte de struguri, am ramas suprins, pentru ca nu auzisem pana acum de faptul ca din semintele de struguri se poate face faina. Dincolo de hotarele noastre, painea astfel gatita se bucura de popularitate, ceea ce este lesne de inteles: are calitati exceptionale in comparatie cu faina din cereale: in primul rand nu contine gluten (ce este critic pentru cei cu intoleranta la gluten), nu afecteaza silueta cetatenilor cu un organism predispus spre “depozitare”, si multe alte plusuri traduse in vitamine exclusive, antioxidanti, elemente anitinflamatorii, multiple efecte benefice pentru sistemul vascular, respirator si cel digestiv, catalizeaza regenerarea tesuturilor, tonifiaza tenul, intareste imunitatea (nu, nu m-am dus in medicina, ci echipa editoriala a blogului este cu ambele maini pentru o alimentatie sanatoasa, de aceea informatia exhaustiva sta pe net si pentru voi). Estetic vorbind, faina sau, altfel zis, praful din seminte de struguri, are un spectru cromatic foarte variat: de la galben deschis pana la cafeniu inchis, de culoarea cacauei, deci poate iesi o pine foarte colorata, daca nu va leneviti sa amestecati corect mai multe feluri.
O alta revelatie a fost uleiul din aceleasi seminte de struguri, deci in afara de faina, baietii si fetele de la “Vegetal-Org” se pricep sa produca si ulei.
Nerabdarea si curiozitatea de a gusta din noile descoperiri, m-au impins sa aleg cele mai rapide optiuni: tartine salvatoare la orice impas de foame.
Incepe totul de la o felie de paine stropita generos cu ulei din seminte de struguri. Acesta are o culoare putin mai inchisa ca cel de masline, e un pic mai dens, este mai volatil, si are o aroma mai accentuata, specifica si inedita (mi s-a intamplat ieri o chestie bizara: mi-am luat cateva tartine la serviciu: dupa o ora nasurile colegiilor au si inceput sa fie gadilate de mireasma de paine cu ulei care a gasit fisura fatala printre straturile de folie alimentara. Eu l-am simtit odata cu ei, dar m-am prins abia peste cateva minute ca din geanta mea venea).
Deasupra am pus o felie de prosciutto crudo (puteti pune si trei, dar o sa va scape senzatiile pe care le poate da painea), rucola si semnite de chimen, atat. Zic asa: a mers cu urale.
Faptul ca nu contine gluten, face painea mai texturata. Culoarea inchisa induce in eroare, pentru ca ma asteptam, intuitiv, sa gasesc in felia de paine calitatile organoleptice accentuate a celei facute din faina de ovas sau secara (eu personal, nu le prefer anume din cauza ca sunt prea aromate si acopera celelalte mirosuri, ale ingredientelor de pe tartina sau a supei din strachina), si painea pe care o aveam pe masa avea gustul si mirosul aproape neutru. Naiv, am incercat sa gasesc undeva un iz de struguri si n-am reusit, in schimb am notat note olfactive si gustative evidente, dar neidentificate (n-am reusit sa gasesc nici analogie de gust sau miros cu ceva ce cunosc). Notand in compartimentul de memorie gastronomica a creierului meu verdictul “buna! foarte buna!”, am mai scris un paragraf in cartea mea culinara “1000 de retete de tartine”, si am mers mai departe.
Niste bruschette (tartine traditionale italiene, pe baza de paine usor prajita) aveau sa deschida din alt unghi aromele acestei minunate pite.
Bruschette se deosebesc de banalele tartine prin faptul ca painea e prajita, pe ambele parti, fara ulei, pana se rumeneste. Asa am si procedat.
Dupa asta am frecat-o cu usturoi, doar pe o parte, peste care am intins rational 1-1,5 lingurite de ulei.
Am tocat, asa mai mascatel, doua rosii, le-am pus peste paine, am adaugat frunze feliate de busuioc, si niste parmezan dat prin razatoare. Au iesit doua tartine. Cam asa au arat, cum au aparut asa au si disparut.
Si pentru ca aveam cu ce, am revenit pe taramurile noastre culinare. Cu un pahar de vin au mers tartinele cu paine (n-am prajit-o), felii de rosii, branza de oi, cate doua felii subtiri de usturoi, ceapa rosie si un pic de ulei.
Cu uleiul am pornit un experiment.
Din cele potrivite, am gasit
un catel de usturoi feliat,
3 felii subtiri de ghimbir proaspat,
2 felii de gutuie,
un farf de lingurita seminte de chimen,
1/2 de lingurita piper mozaic,
toate in cantitati modeste, le-am pus in jumatate de litru de ulei, am inchis recipientul ermetic si l-am pus pe geam, sa-l bata soarele. Peste o saptamana voi afla cum a iesit.
Despre uleiurile aromate am sa va povestestesc cu alta ocazie, acum insa, pentru a va potoli pofta si curiozitatea, va indemn sa mergeti sambata (29 septembrie) la Lozova, la festivalul dovleacului, adica la Bostaniada. Acolo veti putea gusta aceasta minunata pita. Daca totusi nu reusiti, foarte curand veti avea ocazia sa o si procurati (la fel si uleiul, si chiar faina), in reteaua de supermagazine “N1″ si “IMC Market”. Totusi, merita macar odata sa incercati sa faceti painea singuri, sa vedeti cum joaca culorile in aluatul cuminte de culoarea cafelei.
Acum eu merg la bucatarie sa nimicesc ultima tartina cu cacao o bautura din acceeasi faina de seminte dizolvata in apa fierbinte (n-o sa va vina sa credeti, dar faina din seminte de struguri este potrivita si pentru asa ceva: daca n-as fi facut-o cu mana mea, n-as fi deosebit continutul canii de cacaoa fierbinte), iar voua va zic drum bun la Bostaniada si curaj la copt.
