De Toate Pentru Toti
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
A fost si V day, au fost o droaie, poze putine, normal ca proaste, ca doar is ale mele, dar trebuie sa ne tinem de jurnal, nu? Deci va voi delecta cu o selectie aleasa, incepand cu o imagine care imi va bantui visele, nu e corect sa fie din astea numai pentru copii, vreau si eu!
Le pun in ordine anarhic cronologica, deci s-a si gatit, pe ici pe colo, ca doar despre asta vorbim, nu? Zic “s-a” si nu “am” pentru ca, exceptand o ciorba de perisoare (nepozata), la celelalte doar am participat, nu imi asum merite. Deci papa bun, anume chili con carne si orezul aferent, besmetic de felul lui.
In saptamana care a trecut, mai putin o zi in care am prins blocaje, mi-am facut doi prieteni noi, va rog sa faceti cunostinta cu Merzuchi si Vasile. Cu ei am jucat un remi si am impartit cate un sandwich in cate o dimineata, Merzuchi (calul) canta in italiana, foarte frumos.
Descoperire epocala, sandwich economic, cu doar un leu poti baga in intestine niste salam ordinar intr-o mini chifla, plus ceva cascaval (probabil ce sta sa expire pe la raft). Sincer, e chiar o gaselnita pentru stomace prihanite.
In continuare, la unul din meniuri a fost praz cu masline si ciocanele de pui in crusta de mustar, bestiale ambele. Apropos, daca aveti drum prin Afi Cotroceni, nu ratati nici meniul de pranz si nici pe cel de seara la Hot Cooking Studio, pe pariu ca o sa va placa.
Baietii pregatind chestii pentru seara de V Day (numai bunaciuni, sosurile mai ales de la Hot, dau clasa).
Revenind la matca, trezirea de weekend, aruncat cu ochii in geam cand a trosnit de ziua, artistic aranjament al parului, etcetera.
Dar nu putui, in ciufuleala mea, sa nu remarc numarul masinii care a parcat aproape de mine.
Vorba aia, bio sa-ti fie inima, maria ta. Cum era pe vremea mea maica, capsunica aia, zmeurata: produs natural, colorat artificial si aromatizat sintetic. Bio, adica.
Si ca sa nu ne pierdem centura neagra la cumparaturi, m-a mancat in anume parti ale organismului si am intrat in Lidl. Care ramane un mister pentru mine, cum de isi mentine preturile la anume standarde calitative. Nu mai zic de gama de dulciuri, nu mai zic de plante, nu mai zic de … ba ia sa zic. Ca imi e geamul chel parca e chelia sexy a lui Basexu, asa ca am aprovizionat cu un nou busuioc, cel vechi decedand mortal cand a fost abandonat de mine in zilele de batut bucatarii europene.
Plus niste ierburi in fasii (sa vedem daca iese ceva din ele). Plus o branza (gen danish white, aia de o strigau unii feta pe vremuri). Plus niste mini-ardei, de mare angajament (aulio, i-am uitat in cuptor!).
Ardeii sunt scumpicei, dar fac banii, deliciosi. Insa marea gaselnita e branza “in stil italienesc”. Citii eticheta, contine zer, deci urda/ricotta. E o imbinare intre ambele, mai mult ca perfecta, pe bune. Nici seaca asa cum e urda, nici zemoasa, cum e ricotta. Procedeul e acelasi la ambele, de obtinere, zic, dar asta a prins fix calea de mijloc, incercati, merita.
Marea bomba, de final, pretul pastelor bune, sub un euro pachetul (scriu si pentru Alina, ca idee). Aveau mai multe modele, am luat niste carliionti babani, ca nu ma pot abtine, desi am sapte mii de modele de paste, ce sa fac.
Cand pregateam un pompos expozeu de incheiere, s-a inchis prostul asta. Asa ca am uitat ce voiam sa scriu, neimportant, e bine ca am actualizat jurnalul, desi chef nu am nici sa trec strada dupa o bere. Ultimele poze la jurnal:
Asa ca inchei dezordinea ideilor cu traditionalul: rororo.
