De Prin Crasme Adunate
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Nu am mai calcat prin carciumi, adevarul e ca mi-am facut intrarea in forta la o varsta frageda, inspectiile la carciumi erau ceva obligatoriu, chiar si in zilele de munca, lucrurile se mai schimba intre timp si, desi cred ca am mai facut candva o retrospectiva cu treburi bune din carciumi, acum imi vine sa fac o retrospectiva cu amintiri minunate din carciumi, fie ele si bombe.
Anul trecut am inspectat cam toate impinge-tava din Eforie, anul asta nu, dar tot nu ma pot abtine sa iau macar doi mici la Orizont, micii care se fac afara, vis-a-vis de bar unde poti intra fie in tirul mistourilor celor doi (grataragiul si barmanul) fie poti arunca vorbe sa provoci cate o susta haioasa. De aia imi e chef de micii de la Orizont (ei nefiind cine stie ce, cred ca sunt de Selgross).
Mi-a mai venit in memorie o mancare excelenta de la Casa Alba din Balcik, cap de oaie cu ciuperci, o, da, ce vinuri aveau acolo (nu eram in mood), liniste, extra sezon, valuri si capul de oaie, curatat de pe oase, cu bucati de creier, limba, obraz, ceva exceptional, oricand m-as duce acolo doar pentru o portioara din asta:
Despre snitelul de la Pongal din Eforie (si in general despre mancarea lor de la o carciuma cu aspect de cantina de cartier) cred ca v-am mai vorbit la vremea lui. Pana si pizza de acolo, renumita ca cea mai buna din Eforie pe timp de iarna, care este de o banalitate crasa, cu ingrediente deloc de lux, mi se pare buna, o fi de vina aerul Techirghiolului care se afla chiar langa crasma, nu stiu, dar mie imi place la Pongal (e la jumatatea localitatii, peste drum de fostul cinema sau Loto Prono).
Turcescul de pe Muresenilor din Brasov, iarasi marea gaselnita a anului, unde tocana de vita si airanul din cani metalice racite, au facut tot ce au putut sa imi dea un dor de Istambul de nedescris.
Si (mai, sigur nu retin la care ma repet) desi am fost de cateva ori, doar odata am pocnit La Baiatu, in Deva, minunea aia de cartofi cu ou si branza, sigur ca si cu ceva carne grasa pe langa, ii zicea “cotlet ardelenesc”. Bine, nu are cum sa nu iti placa La Baiatu, chiar daca eu nu am fost incantata de reteta de papanasi, parere personala, restul mereu e, cum zice colega, num num.
Ar mai fi pe lista chefurilor si a localurilor care au un oarece care te face sa revii (desi mai dau si rateuri pe ici pe colo), icrele de la Marinas, din Mangalia.
Snitelul de porc de la La Barca nu vi-l mai reamintesc, dar ultima oara m-a surprins salata lor de varza, foarte bine facuta si condimentata deja fix cum trebuie.
Mai am chef profund de niste borsuri de peste (ah, Tulcea) sau de supe de scoici (ah, Dalboka) dar ma opresc aici cu pohtele ca mi se face foame si nu e cazul.
Da nici eu nu stiu ce imi veni cu atatea chefuri azi, poate din cauza ca nu am facut eu nimic special (sarmalele si ciorba de fasole nu se pun).
rororo
