Dalmatian
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Pentru ca rezist la gatit si mancat, nerelevant de ce, continui in a prelua din dosarele raselor canine (multam Viesparule). Cum stiu mai multi, prima iubire a vietii mele, patrupeda, a fost un dalmatian denumit Gipi. Pentru ca asa il chema pe cainele lui Popeye marinarul, era cvasiinvizibil in desene, aparea de unde nu te asteptai si facea ce nu visai. Asa si Gipanul meu (da mah, avui un gipan, tot 4X4 dar fara cauciuce).
Reiau din dosarul rasei cam ce am retinut, am pozat coperta ca sa nu imi asum laudele, de unde am citit, de acolo zic. Ca am si retinut, ma rog. Urmatoarea rasa va fi Rott.
Deci numarul din 1998, pe vremea la care si Nicola si Lucian Vasilescu lucrau la revista zice, redau din memorie, cam urmatoarele:
Conform FCI (asta inseamna Federatia Chinologica Internationala) a fost legata rasa de regiunea adriatica de prin 55 pana cand, in 92 a fost bagata sub stindardul Iugoslav ca prin 94 sa fie trecuta biata rasa sub stindardul republicii croate.
Daca ma intrebati pe mine (si daca nu, paguba in ghebe), rasa nu e prezentata in scriptele arbitrilor si medicilor pe bune. Toti ii considera caini nebuni, nu sunt decat dificili pentru ca au probleme la mansarda date de faptul ca sunt niste mutanti.
Genetic au probleme, cum stiu prietenii mei, numai tampiti nu sunt. O dresoare de la circ a avut un numar cu dalmatieni si s-a luat cu mainile de parul blond. Ce am reusit noi sa facem cu “Gipanul” dupa ce si-a luat cafteala ca era porc si magar, era de spectacol. Il batea si pe Mihail caine de circ la popou, dar, fara caterinca, ma mir ca a scapat neutanasiat, musca unul pe zi, parca avea record.
Ca sa revenim la potaile noastre, intre timp, de cand a aparut revista, Dalmatianul a trecut de la caine de companie la copoi. Daca ma intrebati pe mine, e din ambele, adica pontator si caine de casa, extrem de aparator si devotat la maxim, deloc cuminte cu strainii, greu atasabil.
Originea rasei e cam in ceata, caini patati, ca si caii patati, de la apaloosa la kaludruber (sper ca am scris corect), apar in multe relicve. Dupa parerea mea (iarasi, da) e posibil sa fie confundati cu Pointer sau alte rase de vanatoare care au cam aceeasi talie.
Ca date (reiau, e preluat de la Nicola Vasilescu), Buffon in 1772 ii spune “Brac bengalez” ca, in 1791 Bewick sa ii zica prima oara “dalmatian”. Nici in ziua de azi nu se stie de ce gipiotului i se spune asa si nici un purtator de cuvant al canidelor nu isi va putea forma o opinie pertinenta.
As scrie la fel de mult ca in revista, dar inclin sa nu va plictisesc, desi precis pe undeva se gaseste istoria completa a rasei (pe pariu ca nu?).
Asa ca scurtez cu cei 101 Dalmatieni, caz putin cunoscut, reactia clubului de posesori ai dalmatienilor din America, la vremea respectiva, a facut o scrisoare, dupa Dalmatian British Club. De ce? Dupa film, lumea avea tendinta sa adopte la greu, nu e o rasa lejera, trecand peste comportament, mai e si naparlirea permanenta, numarul de abandonuri de puiuti a atins cote uriase. La filmarea cu personaje reale s-a ajuns la inchiriere de cuiburi de pui, Dog World a avut un articol amplu prin 95 cu replici de la “dresorul” catelusilor care au facut deliciul multora.
In multe filme in care se specifica tratamentul animalelor, se minte mai mult ca la stirile protv.
Gata, inchei, desenul animat e misto, spre deosebire de filmarile facute cu animale (vezi maimuta din Friends).
Cand eram cu “gipanul” prin medici, cancer, m-a luat unul ca ce premiu a luat la expozitie, cred si eu, hranit, plimbat si alergat, cu tot piciorul scalamb si capul spart, ajunsese baiat frumos.
Ia ca gasii si o poza cu el, cam veche.
Poate imi fac vreme intre pauzele de potol sa mai caut poze cu potaile, oricum, sigur urmeaza Rott. Reiau, articolul e vag spicuit din revista, acolo l-am citit, nu e meritul meu informarea data de medici, va multumesc.
rororo
