Curs La Culinarium, The Cooking School
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Cu chef Henrik Sebok.
Si nu scriu asta ca sa ma laud, nu am alta idee de titlu si nu e nicio lauda, despre curs mi-a spus Cristi Roman, cautam cu disperare ceva care sa ma invete altceva decat sunt invatati bucatarii la scolile normale sau cu chestii cu care sunt plimbati de nas ziaristii adusi in bucatarie pentru reclama.
Efectiv a fost o experienta deosebita, nu cred ca am de gand sa reiau toata povestea, Doar ca va pot spune ca Chef Sebok este un om deosebit.
Dar sa o luam cu inceputul, anume, am ajuns la Miele Showroom cu vreo ora inainte (de fapt eu am ajuns cu o ora si mai bine, dar m-am dus la benzinarie sa beau o bere, ca aveam emotii, sa nu ma spuneti).
Chef pregatea totul ca sa fie ca la carte, el insusi, cu vreo trei ore in avans de inceperea cursului. M-am oferit sa il ajut, mi-a raspuns amabil ca nu este cazul, e totul in regula, asa ca am aruncat o privire prin magazin. Bai, am si acum furnicaturi in degete de ce am vazut acolo in materie de echipamente de bucatarie. Desigur, intangibile unui om normal, ca mine, dar efectiv parca eram fetita cu chibriturile in fata unui foc real de tabara.
Cateva imagini (am cerut voie frumos sa fac poze, da?)
De aici lucrurile au luat-o nitel razna in sensul in care am inceput sa tremur ca un crenvusti in fata oalei cand, dupa explicatiile preliminare, mi s-a pus penseta in mana sa pensez ditamai somonul. Mai vazusem chestia asta, dar nu am practicat-o niciodata.
Vinul l-am folosit la prepararea bucatelor, la final am si baut din el, eu adica, sa vad cu ce am gatit, un Chardonnay de samburesti, demi dulce, delicios, mai mult dulce decat demi pentru gustul meu, dar bun (sa nu ma bateti don Costachel, eu sunt cu alea seci, din pacate mai des sunt capete decat vinuri).
Asadar pentru cele facute am mai pregatit unt cu usturoi (cu mici chichite), am invatat cum si de ce se fileteaza intr-un anume fel somonul, ce se face cu cazaturile si, o, da, cum se face sosul teriyaki de la zero. Ala chiar m-a spart, cum a iesit, sosul. Migalos, degustat si regustat, in final, opera de arta.
Am facut si gravlax, chef, nu numai ca a venit din vreme sa se pregateasca pentru curs dar avea si gravlaxul facut de doua zile, doar ne-a aratat varianta dansului si, ceea ce am pregatit, am primit la pachet.
Si, pentru ca a fost ziua somonului, am facut si somon afumat (si mama nene cum trag hotele Miele). Care somon a fost ulterior glazurat cu sosul Teriyaki.
Toate au decurs ca la carte, chef a avut rabdarea de a raspunde la absolut toate intrebarile cu mult calm, m-am facut de cacao de doua ori (mai ales la tocat brunoise la categoria grea, adica asa, cam cat un graunte de zahar tos).
Am trecut la asezare (plating, da?). Eu nu am vrut sa fac pana nu am vazut cum lucreaza Chef care, nu stiu cum a retinut tot ce am vorbit cu dansul, dar mi-a spus: mai, arde-o simplu, daca ai singura de gatit pentru un numar mare de persoane, e inutil sa incerci sa te complici.
Bineinteles ca mie mi-a iesit cel mai urat platou de antreu care, am si uitat sa va spun se numeste, citez: Marinated Salmon on Thai Curry Scented Avocado Timbale
Daca ma intrebati daca am retinut toata prepararea, da, in amanunt.
Si la antreu si la felul principal, anume, iar citez: Smoke Steamed Salmon Filet on Golden Fried Rice and Butter Roasted Asparagus
Care a iesit un deliciu. Ce nu am retinut, dar am primit reteta, e in amanunt care sunt secretele pentru un Duo Chocolate Bavaroise with fresh Strawberry. Cu mandrie spun ca eu am pus stratul alb in pahare, dar cred ca se si vede asta 
Ce am invatat in trei ore de curs? Am invatat destule chestii pe care nu le stiam sau nu le stiam in amanunt, am invatat ca a lucra cu aparatura de top, face o maare diferenta, dar uriasa si am invatat sa apreciez un om de care, sincer, imi era nitel frica. Nu pentru ca este un domn impresionant, ci pentru ca este renumit. Sincer, cand am ajuns mai devreme si l-am vazut lucrand deja, eram sa ma duc sa ma plimb, mi-am cerut scuze ca am ajuns prea devreme. “It’s never to early” mi-a raspun chef Sebok.
Stiu ca mancarurile prezentate au fost extrem de simple, insa cele spuse pe langa preparate, au inmultit bagajul de cunostinte, sper sa mai am sertare libere. Ar mai fi multe de povestit, ca am stat la povesti legate de diverse, a mai fost un coleg de curs mai adanc infipt in breasla, dar asta nu are nicio importanta, ca e plin netul de barfe carora, bineinteles ca nu le dau atentie decat cei care se simt mici si neimportanti. Henrik Sebok, atata va spun, este un mare om, nu ma refer aici doar la fizicul dumnealui impresionant. Sau mai exact, este un om si atat.
Sper sa ma mai tina baierele pungii sa mai ajung la vreun curs pentru ca efectiv a fost ceva ce nu cred ca gasesti usor in Romania, mai ales la lipsa de timp, de interes si de drag de a impartasi, fie si o mica parte din cunostinte, a multor bucatari.
Tare multumesc tuturor celor care sunt putin altfel.
rororo
