Cum Am Tras Cu Tunul
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Tataie a fost ofițer de marină militară. Așa că într-o dimineață mă ia de mânuță și mă duce în vizită pe o vedetă rapidă de luptă ancorată în portul din Drobeta Turnu Severin.
Acolo a fost întâmpinat cu tot respectul cuvenit unui veteran. Comandantul navei nu a putut refuza cererea nepoțelului dolofan de a se juca la tunul antiaerian.
Tunul era un fel de turelă gigantă montată la prova vedetei militare, care avea două țevi uriașe, se învărtea apăsând niște manivele și pedale și trăgea niște obuze cât piciorul meu de copil.
În timp ce lupii de mare vorbeau de ale lor, eu am început să rotesc turela, să cobor gurile de foc și să apăs tragaciul (de fapt o pedală cât accelerația de Dacie).
La un moment dat, o bubuitură mi-a înghețat sufletul, mie și celor doi ofițeri de pe punte. Căpitanul se făcuse mai alb decât uniforma de gală, iar tataie m-a smuls de o aripă de pe scaunul tunarului.
Nimeni nu înțelegea cum de trăsese tunul fără să fie încărcat, dar toată lumea se pregătea de un lung proces la Curtea Marțială. Din fericire, bubuitura s-a repetat și i-am descoperit sursa: un Trabant preistoric ce dădea rateuri din pricina combinației greșite de petrol și benzină (cu asta funcționau motoarele acelea primitive în doi timpi).
Asta nu mi-a știrbit cu nimic mândria și poveștile pe care le-am spus băieților de la bloc despre cum am tras eu cu tunul ziua la unu.
*****************
În amintirea acelei zile de glorie, am umplut azi niște obuze de caneloni cu pui, sparanghel și ceapă verde. Le-am dat la cuptor cu sos parfumat de roșii, apoi am tras cu ele în asistenta de bucătar, care le-a încasat pofticioasă salvă după salvă.
