Cum Am Iesit Ilegal Din Italia
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Prin 2000, angajatorul pentru care roboteam decide că sunt fruntaș pe ramură și mă trimite la festivalul de publicitate de la Portoroz, în Slovenia. Ca bonus și supraestimând interesul meu pentru prezentările guru-ilor (o fi bun genitivul plural ăsta?) marketing-ului, îmi face rost și de o viză pentru Italia (Veneția este la 50 de kilometri de Portoroz).
Nu vă spun de drumul cu vaporașul peste Adriatica, nici de cum era să dau, bulversat de cursul de schimb al lirei, 50 de dolari pe un sandviș în față la San Marco (vânzătorul era un italian abia sosit din Strehaia). O să vă zic în schimb de vama din portul Veneției. Care vamă nu exista, dacă decizi să ignori ghereta prăpădită în care moțăia un tătăiță ce ne-a pus vizele de intrare într-o stare de semi-conștiență.
După ce am tropăit prin oraș juma’ de zi, nevăzând nimic din pricina hoardelor de turiști care făceau coadă până și la hrănitul porumbeilor, m-am întors în port ca să iau vaporul înapoi spre Slovenia.
Ca un turist cuminte, m-am dus la vamă să-mi iau ștampila de ieșire din țară. Vama aproape inexistentă era închisă. “Italienilor, spălați-vă cu mine pe cap” mi-am zis, “eu de aici nu plec ilegal”. M-am mai învârtit pe acolo căutând pe cineva să mă dea afară din Italia, dar degeaba. Tătăiță probabil își juca nepoțeii pe genunchi într-o gondolă. Sirena sfâșietoare a vaporului și perspectiva unei poziții de întinzător de muștar pe sandvișurile strehăianului din San Marco m-au convins, într-un târziu, să mă îmbarc, așa ilegal cum eram.
Așa că azi, sărbătorind zece ani de stat (teoretic) în Italia, am gătit “paste” de piept de pui – dar nu am folosit nici urmă de “macaroane”, înciudat că nu sunt și de facto la Veneția. Tăițeii de orez nu se considera paste italienești, da?!?!?!
