Culinarium, The Cooking School Presents: Beef And More Beef
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Am avut din nou onoarea de a participa la un curs al domnului Henrik Sebok, in showroom Miele, la o sesiune care s-a numit: Beef Extravaganza, treaba petrecuta sub emblema Culinarium, the cooking school.
Nu e cu reclama, dar trebuia sa mentionez ingredientele inainte de a incerca sa va arat cum am petrecut un numar de ore, nu am poze multe, mancarea pregatita a fost, ca de obicei, din ingrediente de prima mana, pozele mele, ca de obicei, dar deja sunteti obisnuiti.
De data asta am inceput cu prepararea desertului (o sa va dau numele lor fix cum sunt in pliantul cu retete, desi o sa imi scrantesc degetele). Desertul a fost: Coconut infused Valhrona Ivoire mousse and Fresh Berries.
Desert la care am fost 50% neatenta, dar baza e un mousse cu ciocolata alba care pare atat de usor de facut cand il face chef, pariu ca mie nu mi-ar iesi (plus ca a fost desertul pe care l-am mancat pana si eu pe tot).
In dorinta de a poza o sticla de ulei de masline interesanta, am declansat aiurea si aparatul mi-a surprins o poza care imi place de mor. Everything is so fuckin’ big, man 
Super poza.
O mamica, la fel ca noi, cursanta, a adus si “Santa’s little helper”. Au iesit poze frumoase dar stiti ca nu pun poze cu copiii altora pe net, din cvasi motive, insa David a pozat si cu ceafa si cum el a fost implicat mai ales in deserturi, iaca-l la munca.
Dupa asta am trecut si la treburi serioase, anume, beef, the most suculent beef steak of the century (cum zice acolo).
Ne-am inarmat cu cunostinte pe care chef le dezvaluie fara nicio acoperire, raspunzand franc la toate intrebarile, am lucrat la doi muschiuleti de vita, ni s-a explicat ce si cum in amanunt, asa ca am trecut la antreu care ne-a dat ceva de furca.
Beef Carpaccio Spheres, basil and sun dried tomatoes Pesto, aged Balsamic, baby Rucola.
Toate bune si frumoase, pesto s-a facut solid, adica nu sos ci sa poata fi modelat, fara usturoi si pe urma …
… da-i si fa la guguloaie.
Retineti, cursul e pentru un entry level si hand made stuff, deci nu va asteptati sa vedeti platinguri de local de mii de stele. La partea cu platingul nu am ajuns, dar am pozat ce au facut colegii:
Bun de tot si de retinut ideea in caz de musafiri, ca se poate face lejer in avans.
E, amu sa imi incordez muschii degetelor sa copiez cum se chema felul principal: Tender Beef, Exotic Mushrooms and Truffles cream, Gruyere scented Potato Croquettes, Butter Roasted Asparagus.
So let it be.
Cum spuneam, lucruri simple asa ca o sa incerc sa vi le descriu, despre vaca, vaca, nesarata, trasa in ulei (de floarea soarelui, chef nu foloseste la prajit ulei de masline absolut deloc, nici la sotat), apoi lasata la cuptor habar nu am cat ca nu eram pe faza. Crochetele sunt simple, cartofi pisati, oua, gruyerul a fost o gouda batrana (si buna), nucsoara, sare, piper alb, apoi guguloaie date prin faina, ou si panko.
Sosul de ciuperci, eeee … sosul de ciuperci a fost ceea ce trebuie sa fie orice sos de ciuperci, da, gust si culoare de sos de ciuperci, ca m-au secat cei care: mvai da de ce e gri, de ce nu e alb, ete d’aia. Reteta e simpla, se incepe cu un sos de baza (un soi de demiglace) care fierbe pana il iau bazdacii dupa ce s-au caramelizat cazaturi de carne de vita si radacinoase, piper, dafin, deci imi ploua in stomac si acum.
Resturile de la sos … rororo o sa ajunga un caine gourmet de-a binelea 
Ei, in rest, in afara de baza asta au fost ciuperci diverse (champignon normale si brune, pastravi de fag, urechi de lemn si trufe, de fapt un sos de trufe, nu stiu cum conservat ca nu am apucat sa le studiez pe toate). Plus smantana (NUMAI DIN LAPTE, ca daca mai vad in viata mea mizeria aia de Granc Cucina fac cu nervii) si unt gras, cimbru proaspat, doar o adiere, ce sa mai, sos de sos.
In aceeasi scula magnifica de la Miele, o plita cu inductie cu dolina ca sa intre fix wok-ul (mama ce scule au aia, geniale, geniale), s-au prajit si crochetele.
Sparanghelul curatat a fost posat (apa clocotita, scurt timp, apa cu gheata), apoi tras in unt cu usturoi.
Si era sa uit sa va arat medalioanele de vita, jur pe rosu ca am intrebat greutatea portiei, chef cred ca a facut misto de mine cand a zis: dunno, about … pe cantar, fix 150 de grame medalionul.
Poate parea nu stiu cum pentru entry level, preparatele nu au fost complicate si platingul simplu, ca nu e curs de plating.
Mai putin al meu, ca mi-a fost ca nu mai intra 150 de vaca, asa ca mi-am facut singura farfuria, daca radeti va zbarg.
Desertul, decorat de colegul de curs, singurul baiat intre atatea muieri, excelent.
Si neaparat sa nu uit sa va arat umila fiinta epileptica ce a primit resturi de lux, manca-i-as coada, ca nu am lasat sa se arunce nimica, pac la sac si ia mama si papa, deci plecaciuni pentru best leftovers, am crezut ca innebuneste si face stop cardiac cand am desfacut punga cu resturi.
Trebuie sa ma benoclez cum e cu “musu” ala, ca a iesit ceva deosebit, am inteles ca si ciocolata era mai cu staif (si era), fructele proaspete foarte gustoase (normal, decembrie, import Mexic, chiar gustoase, pe bune) si din scurtele mele amintiri parca nu se face agreu. Parca.
Una peste alta a fost din nou o experienta fantastica, fara misto, nu e prima oara cand spun (si nu, nu ma plateste nimeni) echipamentul profi din bucatarie face toata diferenta, iar un chef ca Henrik care chiar sa isi dea interesul sa te invete, rarissim.
Sper sa mai capat sponsorizare sa ajung si in noul showroom Miele, daca as fi avut bani la ciorap as fi cumparat tot ce e in actualul
Multumesc chef si multumesc Cristi Roman, care mi-a semnalat cursurile.
rororo
