Cu Bolovanul La Cirese
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Fructele mele favorite sunt cireșele. Iar și mai bune decât cele de cumpărat sunt cireșele pe care le furam din grădina lui moș Botica, pe când eram copchil în inima Moldovei.
Așa se face că pe la un mijloc de iunie, când cireșele moșului despre care toată lumea șoptea fricoasă că fusese legionar erau pârguite, am organizat un comando de cireșari puși pe prăduit mai ceva ca graurii.
La adăpostul primei gene de întuneric, ne-am cățărat pe banca de lângă gardul grădinii, de acolo pe uluci și de pe uluci hopa în livadă. Desigur, când ești dolofan și ai agilitatea unui pui de elefant, operațiunea este mult mai complicată. Așa că eu nu prea m-am urcat pe gard, ci am fost împins, iar aterizarea mea a produs rumoare printre seismologoii locali.
Odată ce m-am văzut însă în livadă, mi-am ogoit repede rănile din mândria de alpinist cu câțiva pumni zdraveni de cireșe rozalii.
A trebuit să ne facem repede plinul, pentru că moș Botica avea faimă de nedus pe la biserică plus doi dulăi temuți de toată ursărimea locală.
Așa că închipuiți-vă spaima grupului nostru infracțional când ne-am dat seama că nu mai puteam ieși din livadă. Nemaiavând bancă să ne ajute, nu aveam cum să mai escaladăm gardul.
Din fericire (pentru ceilalți) eu, isteț ca întotdeauna, m-am oferit să-i ridic până să se prindă de creasta gardului. Zis și făcut. Într-un minut, gașca era în stradă, toți în afară de mine. În avântul meu samaritean, nu mi-am dat seama că pe mine nu mai avea cine să mă ajute să sar gardul.
Eram captiv în curtea temutului moș Botica. Nici nu începusem bine să-mi plâng de milă că hop, îl văd pe proprietar intrând în cireșărie, însoțit de cei doi cerberi.
Pentru a scăpa cu pielea nescărmănată, a trebuit să-l ajut pe bătrân să adune toate cireșele. Cât le-am cules, o secundă nu s-a mișcat din ceafa mea și o cireașă nu m-a lăsat să bag în gură. Asta ca să mă învăț minte să mai vin la furat.
Abia la sfârșit, când mi se făcuse lehamite de ele, moș Botica mi-a dat un coș uriaș de cireșe. Spre marea bucurie a bunicii, care a făcut o dulceață nemaipomenită.
