Crayfish Party Sau “toamna Se Numara Racii”
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Povestelnicul a considerat ca este pacat sa nu profite de acest dar sezonier al iazurilor si helesteielor. Din experienta proprie, va spun ca prinsul acestor crustacee este un proces captivant si bogat in adrenalina, dar merita sa-ti zdrelesti degetele, dau garant. De data aceasta, e drept, Povestelnicul nu a prins racii cu propriile maini ci a beneficiat de belsugul acestora la piata. O observatie utila pentru cititor: in timpul saptamanii, pretul lor la piata este de 3 ori mai mic decat sambata, deoarece cantitatile mari de crustacee, eventual si cantitatile mari de bere, sunt mai binevenite in weekend decat in zilele de lucru. Asa ca, vedeti si voi cum faceti.
Deci fara a va tine prea mult timp, va spun o reteta pe cat de banala pe atat de delicioasa. Sa purcedem.
Ingrediente pentru raci fierti:
1 kg de raci
2 legaturi de marar (unii cunoscatori zic ca mararul uscat cedeaza aorma mai bine, in cazul racilor)
1 legatura de patrunjel
5 catei de usturoi, curatati de coaja
3 foi de dafin
1 lingurita piper negru boape
1 lamaie (mai bine zis, zeama acesteia)
sare
Mod de pregatire:
Racii ii cumparati neaparat vii. Povestelnicul i-a luat de la piata si i-a dus repede acasa, dupa care i-a pus intr-un lighean cat mai mare, cu multa apa, astfel incat racii sa fie acoperiti, si i-a lasat asa cateva ore. Apa trebuie schimbata cam o data in ora. Ideea este simpla: balacindu-se in apa, racii isi curata si crusta, si intestinele.
E lucru stiut, mancarea si berea trebuie savurata laolalta cu prietenii: altfel nu-i nici sat, nici placere, nici vorba, nici voie buna. E lucru stiut, cat se balacesc racii, oamenii cu pricina nu pot sta degeaba.
In cazul Povestelnicului, s-a procedat si mai sofisticat (sofisticat din punctul de vedere al rabdarii celor de fata). De la piata s-au mai cumparat si trei urechi durdulii de purcelus proaspat doborat. Ele au fost parlite la para mare, curatate minutios de arsura si taiate felii.
Pe urma s-au prajit cam 10 minute in ulei incins, cu sare, piper negru praf, chimen, piper cayenne si boia dulce, pentru culoare. Se amesteca des si se aduc la un aspect rumen.
Acum sa revenim la crustaceele noastre. Dupa ce racii se scalda ultima data in viata lor, ei trebuie curatati. Imaginea ce urmeaza este interzisa celor slabi de inger si reprezentantilor Greenpeace.
Asa: varful cozii crustaceului nostru, asociativ vorbind, reprezinta o floare cu trei petale. Petala din mijloc se apuca fin cu doua degete, astfel incat degetele sa apuce si o parte din partea carnoasa a cozii, se rasuceste la 180 de grade si se indeparteaza atent de corp, incet, astfel incat sa duca cu sine si intestinul. Imaginea va va ajuta sa pricepeti ce si cum.
Procedura este anevoiasa, in schimb rezultatul merita toata osteneala: racusorii nostri sant curatei si luciosi, tocmai buni de trecut la cazan. Cand incepeti sa-i curatati, asigurati-va inca o data ca toti sunt vii.
Mai sorbiti un gat de bere, dar nu va infruptati tare. Ca nu pentru asta ne-am adunat aici si nu berea e motivul ceremoniei despre care se vorbeste.
Nu uitati sa spalati verdeata si s-o curatati de cozi.
Cand apa in cratita clocoteste, puneti sare: o lingura pentru fiecare litru de apa. Tot acum puneti si celelate ingrediente: verdeata (ar fi bine ca legaturile sa nu fie dezlegate, dar daca nu aveti ata de copt cu care s-o legati… vorba ceea: “nu-i cum vrei – e bun cum este”), cateii de usturoi, boabele de piper si foile de laur. Vreo 2 minute lasati apa sa clocoteasca dupa care intr-acolo pleaca si racii. La capitolul marar, puteti incerca sa puneti marar uscat, cu tot cu tulpna, din acela care se pune la muraturi (Povestelnicul n-a avut, da’ daca e sa supunem aceasta idee unui proces cognitiv, atunci ajungem la concluzia ca aroma mararului verde este mai volatila, mai ales ca fierbe mult timp. Deci cel uscat este mai indicat in cazul cand fierbe mai mult timp: are o concentratie mai mare si cedeaza mai bine aroma apei).
Lor le trebuie cam 10-15 minute sa fiarba, la foc mediu.
Veti intelege ca sunt gata, cand se vor face rosii, ca racu’ (daca nu va plac artefactele de marar, amintiti-va despre funia de copt despre care va vorbeam mai devreme). Stingeti focul si mai lasati-i macar 15 minute sa stea in apa in care au fiert, ca sa absoarba aroma. Unii recomanda sa-i lasati sa se raceasca in zeama, da’ nu stiu cine are asa rabdare.
Aici intervine lamaia, care trebuie stoarsa deasupra, daca preferati. Daca nu, cu certitudine, racii aluneca pe gat si fara. Sa aveti pofta, mancati si beti cu masura. In rest – sa fiti sanatosi!
