Cornulete Fragede Cu Prune Uscate
articol scris de misflorentina blog Ce si cum mai gatim
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Copil fiind refuzam cu indirjire anumite feluri de mincare pe care mama le pregatea, neintelegind asocierea unor fructe cu sosuri picante sau carne.
Nu acceptam in ruptul capului mincarea de gutui sau pe cea de prune uscate desi mirosul ce se raspindea in bucatarie in timp ce acestea se gateau era tare imbietor.
Respectam munca mamei insa preferam sa stau flaminda cind felurile acelea faceau parte din meniul zilei.
Cu timpul am inteles ca mamei mele ii placeau in mod deosebit prunele acelea uscate, pentru ca ii aminteau de copilarie, ii aminteau de bunica Icuta (Viorica) - femeia blinda si supusa ce ii transmisese aceasta slabiciune.
Am inteles si ca natura adopta un mod ciudat prin care ne atrage atentia ca mostenim genetic anumite trasaturi ale parintilor chiar daca nu constientizam lucrul acesta.
Ori poate este doar interpretarea mea pentru faptul ca in ultima vreme m-am simtit tare tentata de gramezile de prune uscate de pe tarabele comerciantilor din piata.
Mi-am acordat ceva timp de gindire ca sa le gasesc o intrebuintare pentru a-mi satisface pofta si intr-un final am ajuns la concluzia ca ar fi umplutura ideala pentru niste cornulete fragede, solutie oferita tot de un obicei foarte drag mamei mele, acela de a umple cornulete cu magiun.
Am fost tare multumita de rezultat ceea ce mi-a oferit convingerea ca voi repeta experienta si ca, probabil, pe linga risul caracteristic, pe linga inclinatia de a invata imediat orice dans, pe linga vocea placuta, si gustul pentru prunele uscate este tot o mostenire de la mama.
Va invit sa savurati linga o cafea, intr-o dimineata frumoasa de duminica, minunatele cornulete fragede cu prune:
Ingrediente:
Aluat
- 250 grame osinza (dar poate fi inlocuita cu succes cu unt sau margarina)
- un plic zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 500 grame faina alba
- un cub drojdie proaspata Dr Oetker (sau un plic de drojdie uscata)
- o lingurita zahar tos
- 100 ml lapte
Umplutura
- o punga de prune uscate fara simburi (Orlando)
Decor
- doua plicuri zahar pudra vanilat Dr Oetker
Pentru inceput se adauga continutul unui plic de zahar pudra vanilat Dr Oetker peste osinza scoasa din timp din frigider, amestecindu-se energic pina devine spumoasa.
Se adauga apoi faina proaspat cernuta facindu-se in mijloc o adincitura in care pe pune drojdia maruntita si o lingurita de zahar tos.
Se incalzeste usor laptele apoi se amesteca cu drojdia, dupa care se framinta totul bine, pina se obtine un aluat elastic si potrivit de tare care se lasa sa se odihneasca acoperit cu o cirpa pentru aproximativ jumatate de ora.
Se intinde o foaie cu o grosime de 4 - 5 mm pe masa presarata cu un praf de faina. Apoi se taie cu rola romburi pe care le umplem cu prune
rasucindu-le dinspre un capat spre celalalt.
Se coc la foc potrivit (cca 220 grade Celsius) pentru aproximativ 30 de minute intr-o tava tapetata cu hirtie de copt. Verificam sa nu se inchida la culoare prea tare si scoatem cind baza s-a rumenit.
Se pudreaza cu zahar pudra cind sint usor racorite.
Sint fragede si delicate, aroma prunelor coapte oferindu-le o savoare deosebita.
Mama draga, iti dedic aceasta postare chiar daca tu nu mai esti sa afli acest lucru.
In memoriam
.jpg)
Nu acceptam in ruptul capului mincarea de gutui sau pe cea de prune uscate desi mirosul ce se raspindea in bucatarie in timp ce acestea se gateau era tare imbietor.
Respectam munca mamei insa preferam sa stau flaminda cind felurile acelea faceau parte din meniul zilei.
Cu timpul am inteles ca mamei mele ii placeau in mod deosebit prunele acelea uscate, pentru ca ii aminteau de copilarie, ii aminteau de bunica Icuta (Viorica) - femeia blinda si supusa ce ii transmisese aceasta slabiciune.
Am inteles si ca natura adopta un mod ciudat prin care ne atrage atentia ca mostenim genetic anumite trasaturi ale parintilor chiar daca nu constientizam lucrul acesta.
Ori poate este doar interpretarea mea pentru faptul ca in ultima vreme m-am simtit tare tentata de gramezile de prune uscate de pe tarabele comerciantilor din piata.
Mi-am acordat ceva timp de gindire ca sa le gasesc o intrebuintare pentru a-mi satisface pofta si intr-un final am ajuns la concluzia ca ar fi umplutura ideala pentru niste cornulete fragede, solutie oferita tot de un obicei foarte drag mamei mele, acela de a umple cornulete cu magiun.
Am fost tare multumita de rezultat ceea ce mi-a oferit convingerea ca voi repeta experienta si ca, probabil, pe linga risul caracteristic, pe linga inclinatia de a invata imediat orice dans, pe linga vocea placuta, si gustul pentru prunele uscate este tot o mostenire de la mama.
Va invit sa savurati linga o cafea, intr-o dimineata frumoasa de duminica, minunatele cornulete fragede cu prune:
Ingrediente:
Aluat
- 250 grame osinza (dar poate fi inlocuita cu succes cu unt sau margarina)
- un plic zahar pudra vanilat Dr. Oetker
- 500 grame faina alba
- un cub drojdie proaspata Dr Oetker (sau un plic de drojdie uscata)
- o lingurita zahar tos
- 100 ml lapte
Umplutura
- o punga de prune uscate fara simburi (Orlando)
Decor
- doua plicuri zahar pudra vanilat Dr Oetker
Pentru inceput se adauga continutul unui plic de zahar pudra vanilat Dr Oetker peste osinza scoasa din timp din frigider, amestecindu-se energic pina devine spumoasa.
Se coc la foc potrivit (cca 220 grade Celsius) pentru aproximativ 30 de minute intr-o tava tapetata cu hirtie de copt. Verificam sa nu se inchida la culoare prea tare si scoatem cind baza s-a rumenit.
Sint fragede si delicate, aroma prunelor coapte oferindu-le o savoare deosebita.
Mama draga, iti dedic aceasta postare chiar daca tu nu mai esti sa afli acest lucru.
In memoriam
.jpg)
