Chef De Dulciuri Si Bere Pentru Caini
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Daca tot am comis-o ieri cu oaia “traforata” si cum de la o vreme, din lipsa de bere am chef mai nou de dulce, iaca a fost o zi de rasfat.
Nu ar fi fost, dar am scos potaia afara cand au deschis aia de la laboratorul de cofetarie cuptoarele, mi-a plouat instant in stomac asa ca am achizitionat niste “mini” diverse, tarte, amandine, eclere. Si am dat si in biscuitii danezi cu unt, ma fascineaza cutiile de biscuiti si imi plac cei ce zac in ele, biscuitii bre, dar iau rar ca sunt scumpi, de data asta am gasit cutie mica, pret mic, oferta, jap, jap, sus pe dulap. Dadui si in ei.
Zic in sinea mea (neserioasa sinea asta) gata neica, trec pe fructe, ia sa curat eu mango, dulce e, sanatos cred ca e, ce mai oaia balaia, fructele rascoapte, m-am manjit pana in albul ochilor pana am scos o serie de cubulete, cuburele, cum le zice.
Cu greu am reusit sa scot o bucatica rezonabila asa ca mi-am bagat picioarele in alimentele sanatoase care se joaca la greu cu nervii omului.
Am trecut pe seara la etapa urmatoarei pofte, anume aveam chef de frappe cu inghetata, dar frappe cu ness. Nu a fost nici asta sa fie decat o corcitura intre ciocolata calda si ideea de baza, ca am dat la TV peste emisiunea aia stupida a anorexicei de Cusak careia i s-a facut creierul cat stomacul, adica de marimea unui M&M daca a acceptat sa faca o emisiune culinara.
Oricum, in Belgia a baut o ciocolata calda la o ciocolaterie facuta simplu, turnat lapte fierbinte in pahar, pus un baton de ciocolata in acelasi, amestecat.
Asa ca frappe-ul meu s-a comis asa: in lapte cald indoit cu apa am pus ness, zahar brun si ciocolata si am lasat sa se topeasca.
Am completat cu frisca (zbuciumata in mixer, la tub se gasesc numai fara colesterol, cred eu ca e de bine asta) si inghetata de vanilie cu caramel.
Si, de dragul vremurilor apuse am pus peste ciocolata calduta, frisca si inghetata si o cireasa amara din compot (proasta ideie, mi-a infundat paiul). Ba, pe post de pahar am folosit si una din halbele mele de colectie, traiasca Rockerii Someri.
Atatea dulciuri nu am mancat in toata viata, le-am adunat intr-o zi gramada, dar te pui cu cheful?
Amu sa trecem la articolul ala cu berea pentru caini, preluat de pe blogul lui Costachel. De fapt numai link-ul e preluat, ca doar nu am sa ma apuc sa rescriu ce este deja, dar vorba unei doftorite, s-a intors lumea pe dos, cainii stau in casa si oamenii pe strazi, as spune eu, cainii beau bere si oamenii nu.
(foto preluata tot de acolo).
Mi-am amintit de doi caini bautori (sau nu) de bere umana. Casi inca nu a bagat alcool, dar am avut doi catei care da, cu urmari absolut diferite.
Anita, lupoaica.
Am avut-o la dresaj de paza si aparare pe vremea cand traiam si din asta, stapanii ei avand un bar si ducand zilnic la banca o cutie cu bani. Deci a stat destul de mult in zona, dupa care s-a intors in campul muncii. La vremea aia inca se gasea (si avea mult succes) berea Gambrinus la litru, care in doua zile expira si se tulbura, nepasteurizata. Si, fireste, fasaia. Desi era in vigoare articolul 400 si doamna Anita a fost prinsa de nenumarate ori tragand la masea din sticlele fasaite, si-a pastrat locul de munca pana la adanci batranete. Era o iubitoare de bere, ba facuse si burta de bere, ca ramaneau macar cateva sticle la doua zile de baut.
Gipi, nebunu’.
La el a fost invers. Eram la niste prieteni, la Corbeanca, pe vremea in care nu pasise picior de mertzan pe acolo, vilele nici nu visau sa impanzeasca malul frumos al lacului, astfel incat puteam merge la scaldat, beri si plimbari prin padure, pe malul apei, cu cai, catei, fara purcei. Ale tineretii valuri.
Seara, fireste, ne strangeam la bere si, am nimerit o sticla din aia, daca mai stiti, nespalata bine, care a fost de ulei, se mai intampla.
Ca urmare am dat-o dalmatianului sa o bea ca sa nu mai cobor sa ii aduc apa. Anita balota cu litri, asta s-a facut manga de la o sticla de bere, ne-am culcat in miez de noapte gramada, cand era somnul mai dulce aud un: se pisha, se pisha! Cainele statea pe burta in pat, intre noi, cu privirea satisfacuta a omului ajuns la WC dupa o indelungata asteptare.
Zic bah, asta e caine educat, cum sa faca pipi in pat? Si bag mana demonstrativ sub potaie si … mana plosca se facu.
Am dat cainele jos, am aruncat la spalat stratul de pauri de sub el, nani la loc.
Nu trece mult si iarasi urlete: boraste, boraste! Aprindem lumina, musiu, tot in pozitie de sfinx isi etala rezervele interne unde, in afara de ce mancase si bause stransese si niste capace de bere, el stie de unde le-a halit.
Una peste alta i-a fost rau idiotului (da, noi mai cretini ca el), dar asa rau, incat daca vedea pe cineva cu o sticla de bere in mana sarea sa muste, daca i-o arata cineva cunoscut sau i-o dadea pe la nas cu berea, maraia cu spume ca o hiena turbata si latra de ti se ridica parul pe ceafa.
Casandra nu are nevoie de bere, deci ea nu va experimenta sa vedem in ce tabara se situeaza, gagica e deja pe droguri tari, i-a facut pe ceilalti doi de departe cu fenobarbitalul si diazepamul la care inca rezista eroic, asa ca e de mult invingatoare la puncte.
rororo
