Chef De Chefuri
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Freudian veti zice cand veti vedea primul chef caruia i-am fost chef.
Nimic mai neadevarat dar mai intai, inainte de porn food sa va arat primul si primul lucru pe care l-am facut in casa de om, ceea ce unii numesc comfort food, ca sa am si eu si cainele de impartit la bine si la greu: o portie de supa calda, cu paste acordeon, simpla, din pipote, inimi si ceapa, plus radacinoase, ca am supraproductie de telina.
Ca sa revenim la chef, obsesiv a fost carnatzul ala, pai de ce. Am oprit la somnic in Austria, in autostrada, fericita de conditii civilizate de-a binelea am dat ture din camera afara cu cateaua, trecand prin ceea ce era la parter. Carciuma cu magazin, magazin cu carciuma, nu stiu cum sa ii zic, dar aveau de toate, de la alcool, tutun, lactate, dulciuri, snack-uri, pana la mancare gatita, diverse chestii austriece, nelipsind cartofi si varza din vitrine dar, nici carnati. Mai niste carnati zemosi, fix ca aia din poza mea, dupa ce i-am vizionat de cateva ori am zis ca asa nu se mai poate, am vrut sa imi iau.
Dar oricat de nesabuita as fi, nu am reusit sa imi trec peste zgarcenie si sa dau 9 euro pe un carnat. Asa ca imediat cum am debarcat m-am nfipt in Auchan pentru ca au o gama atat de bogata incat eram sigura ca imi voi gasi ACEL carnat.
Si l-am gasit, facut in carmangeria lor, afumat la afumatoarea lor. Si l-am purtat cu drag pe brate, stiam clar ca il voi “rotisa” ca sa arate fix ca cel din vitrina.
Dupa metoda asta pe care o stiti cu totii, imi place sa fac mai multe chestiuni, bate si prajitul si coptul in tava, parerea mea, deci hop cu carnatii (doua bucati, 4 lei) pe gratarul pus pe tava cu apa si la cuptor.
Inainte:
Dupa:
Cam la 180 de grade, consultati din timp in timp cu nerabdare, deci habar nu am cat i-am tinut, cat sa se faca rumeni si sfaraitori, apoi mi-am definitivat obsesia partial cu paine si mustar, ca asa ii vazusem in farfurie pe cei de la hotel, partial cu varza (ca mai am de la sarmale dupa gatitul en gross).
Intotdeauna mi-am dorit un local nesimandicos care sa se numeasca “La catelul cracanat”. Acum daca as avea si un al doilea, dupa bunaciunea asta, i-as zice precis “La carnatul cocosat”.
Oricum, dupa ce am executat atatea amuse bouche, mi-am amuzat si eu busonul in stil caracteristic.
Acestea fiind zise, nu stiu cum e cu iernile de care ne ameninta, dar ghioceii au aparut (in gradina vad ca dau si lalelele semn).
Si pentru ca am fost cuminte cand am mai sarit o treapta din iarna vietii, am primit si flori, nu numai albe ca puritatea mea nemaivazuta ci si chilotzii, se poarta mov si ciclame (dar numai in cadru organizat).
rororo
