Cele Mai Dulci Gogoșele Pufoase...necomestibile!
articol scris de MonicaLazar blog Eat, love and be happy
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
”Cu o drăguță chițăială, facem o plecăciune în fața voastră și ne prezentăm: Kati și Rorică, cei mai frumoși, cei mai haioși, cei mai cei din casa noastră! Nu vă lăsați induși in eroare de nume, suntem băieței amândoi, chiar dacă eu, Kati, port nume cu sonorități feminine. Mama a vrut două fete, dar vânzătorul de la pet shop nu a fost așa priceput precum s-a crezut și nu a nimerit. Eh...prostii!! A nimerit foarte bine, căci știu eu mai bine decât știu gustul castravetelui că mama nu m-ar schimba pentru nici o porcuță drăguță din lume. Și nici pe Roriciu, frățiorul. Și el a fost o fericită întămplare. Cum mama a crezut vreo lună că eu sunt porcuță, când a mers la barză să-mi aducă frățioară, vănzătorul chiar a nimerit. Și-a venit acasa o frumoasă fetișcană porcuță, tare mică și rușinoasă, și de bucurie că am musafiri, mi-am manifestat tot caracterul porcesc masculin. Mama, derutată tare, a dus porcuța micuță înapoi și l-a luat pe Rorică. Și tot tare bucuros am fost. Dar am avut grijă să îi spun de la venire că eu sunt frățiorul șef și așa am rămas până azi. Rorică, bun și blând cum e el, nu s-a supărat și de-atunci, de 3 ani de zile, mă lasă să domnesc peste toate colțurile căsuței noastre. Cam așa despre numele noastre.
Dar să vă mai zic și că mama doar pe nume nu ne strigă. Ba suntem ”popăndăiiii”, ba suntem ”pui”, sau ”porcile” sau ”porcoveți”. Rorică doar Rorică nu e. Ba Roriciu, ba Roricuțu. Da, suntem alintați de la nume până-n vărful unghiuței lăbuțelor noastre mici. Apropo de mărimi, suntem de-o seamă, dar eu sunt mai slăbănog, mama zice că de zvăpăiat ce sunt, iar Rorică e mai grăsuț și tata îi mai spune ”grăsanul!, unde e grăsanul?” bineînțeles, cu voce de babytalk, că altfel nu ni se vorbește. Cică nu se poate altfel, drăgălășenia noastră activează comportamentul asta verbal și gata, s-a dus toată seriozitatea și încruntarea. Așa m-a-nvățat mama!
Viață bună mai avem noi! Lenevim, dormim, mâncăm, dormim, mâncăm, mâncăm, ne mai fugărim...pentru că...nu reușim să cădem de acord care să mânănce primul, deci, viața noastră se învârte în jurul castraveților și a pătrunjelului. Cred că e în familie treaba asta cu mâncarea. Mama are grijă să ne hrănească sănătos, dar imediat dau morcovul pe o lingură de mâncare specială pentru porcușori. Mâncarea asta specială e așa de bună că mă apucă un chițăit când aud punga și un țopăit prin cușcă, de nu mai încap în blana mea de porc de bucurie. Mama zice că încep să mă port ca un cățel, că prea sar și țopăi cu boticul pe sus și mă gudur și mă împing cu nasul în bol. Aș sări cu totul în punga cu măncare. Nu știți voi ce-i bun! Deci așa, când e vorba de mâncare sunt cățel, dar când e vorba de alintături ce mai știu să mă pisicesc. Mă întind cât nici n-ai crede că pot, mama zice că mă ”plăcintesc”. Nu știe ea că eu știu că-i place și fac așa numai de dragul pupăturilor ce urmează. Mai știu să dorm și pe o parte. Când dorm așa, și mama și tata încep să se vaite prin casă a drag cu ”ioi-uri” și ”vai-uri” de drăguț ce sunt.
Rorică e porc mai serios. El se bucură normal când ne sună a semințe speciale dar câteodată, rar ce-i drept, mai uită căt e de timid și rușios și mai iese și el din căsuță și-și expune guduratul de bucurie, scump la vedere. El și doarme normal, rar plăcintit și aproape niciodată pe o parte. Tata zice că nu poate de burtică. Mama, atunci, îi spune la tata să nu fie rău și fuge repede la Rorică să-l mângăie să-i treacă de supărare. Dar tata zice și că Rorică e mai frumos.
Multe năzdrăvănii aș mai avea să vă povestesc, dar fiți fără grijă, mama ne-a promis că ne mai pune poveștile pe blogosferă, să se bucure și alții de drăgălășenia noastră.
Cu același chițit drăguț porcesc, vă spunem La Revedere!”
Rorică cel blând
Mâncarea cea bună
Fănul e bun cu adevărat doar atunci când îmi bag cât mai mult capul în coș
Când savurez mâncarea mi se citește pe ochi
Rorică în căsuță
Da, pot să mă bag și cu totul în bol...
... că doar e bolul MEU
Rorică, sfios, tot în căsuță
Și iar eu!
http://dear-husband-dear-wife.blogspot.com/feeds/posts/default?alt=rss
