Cea Mai Iute Ciorbă Din Lume
articol scris de fatduck blog reteteistete.wordpress.com
Și azi îmi dau lacrimile când mă gândesc la acea zi, iar ceva îmi spune că și musafirii mei au aceeași reacție când își amintesc ciorba mea de vițel.
Tocmai venisem dintr-o excursie în Spania, de unde-mi luasem niște ardei chili uscați, cam ca ăștia:
Cât de iuți pot să fie?
Deși vânzătoarea îmi garantase că punguța cumpărată de mine le va ajunge și strănepoților, nu am luat în seamă avertismentul – pe atunci, eram în etapa picantă a experimentelor mele culinare.
Cât puteau fi de iuți niște cojițe scorojite, niciuna mai lungă de un centimetru?
*****
Ciorba de vițel bolborosea alene în cratiță, aproape gata. Musafirii mei dădeau nerăbdători din piciorușe, băgând din când în când capul în bucătărie, doar-doar curentul de aer va intensifica flacăra aragazului, să se facă mai degrabă zeama.
Era timpul pentru “finishing touch” – un pic de fusion între picanteriile exotice și neaoșa ciorbiță. Așa că am stins aragazul și am pus în oală câțiva ardei uscați.
Nu mulți. Vreo zece.
Tocmai când oaspeții amenințau că sună la chinezi, am avut inspirația să gust ciorba. Experiența a fost mai intensă decât dacă aș fi înghițit reactorul de la Cernobâl exact în momentul în care o lua razna.
Ciorba mea putea fi lejer folosită pe post de agent coroziv în cazul că m-aș fi decis să sparg seifurile Băncii Naționale. Iar musafirii deveniseră atât de insistenți cu foamea lor că aproape le-aș fi servit o porție.
Instantaneu am intrat în modul “situații de urgență”. Am pescuit ardeii iuți, am aruncat jumate din zeamă și am înlocuit-o cu apă chioară, dând iar ciorba într-un clocot. Degeaba. Cernobâlul era acolo, mai zglobiu ca niciodată. Am repetat diluarea… Degeaba. Până și carnea era împănată cu metal topit.
Spășit, mi-am anunțat catastrofa în fața musafirilor și i-am întrebat ce să le comand de indieni.
Trei din patru au cerut pui Vindaloo. Care s-a dovedit puțin mai iute decât ciorba mea.
