Cea Mai Buna Mancare Ever
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Ma amuza cum scrie de la o vreme Easy Peasy, bine, de la ceva mai multa vreme, de cand a intrat in paine, acum parca se pupa si cu incropelile mele, chit ca nu adoptam mai nimic in comun, dar la retete, dom’le, v-am spart.
Ei bine azi, am batut toate recordurile in materie de gatit, ma rog, era sa le bat, mai aveam putin, nu am reusit in final chiar cum nu mi-am propus, dar sa o luam pas cu pas cu mancarea asta, sa ii zicem “abracadabra“.
Aveam foarte clar in minte, conform ingredientelor enumerate in acelasi rest de creier, ce voi face: un soi de gulas din pastrama de oaie cu galuste de cartofi. La baza folosind ceapa, carne, vin, suc de rosii, kaizer, pe langa, ce mai aveam de ucis, anume niste zacusca din aia bulgareasca, un morcov, niste crema gulas iute (ca sa nu atenteze dusmanii la mareata mea idee) si pentru galusti, cartofi zdrobiti, oua, faina, gris, ulei.
Ma apuc tovaraseste de treaba, in sensul in care imi iau, in loc de sort, tricoul cu turneul celor sase natiuni, tai mai baban, ca grob nu imi iese, ceapa, multa, mare, ma si gandeam ca o sa semene cu un soi de mancare rece daca ii pun si cateva masline.
Pun la calit ceapa, morcovul si kaizerul, in minte stiam si ce voi scrie, ca morcovul e doar asa, ca imi statea in cale, nu are nici un aport de adus retetei.
Tai minunata pastrama, condimente si sare nu am folosit deloc, are si pastrama si crema gulas si zacusca. Pasrama, mmm (am pastrat cateva felii de pus si pe gratar, in rest, uitati-va bine la ea).
Pun miracolul luat de pe scheletul oii, calesc, sting cu vin.
De teama sa nu ramaie oaia prea putin frageda, o iau de pe sosulet (buna afacere) si o pun nitel la kukta. Sa se inmoaie.
Rezultat: parararaaaaaaaaaaaaaaaaaam:
Ei bine, da, eram de tura cu felul doi, fac cele descrise mai sus, ma intind la un serial, ceva comedii, soarele batea molcutz printre perdele, vrabiile ciripeau, cirip, cirip, vantul adia, adiu, adiu, cateaua dormea la soare pe afara, linistea se asternuse peste dezastrul numit apartament.
Si, fireste, am adormit. Genitoarea trecu prin bucatarie sa isi puie de cafea, cica: mirosea maica asa frumos din oala! E drept, eu cand ma trezii mai era un pas si suna cineva la pompieri, totul se carbonizase, era fum ca intre cracii lu’ Fane Banica Jr pe scena, mirosea a crematoriu.
Plan B, scot sarmalele congelate, reteta e pe la craciun, nu mai caut, sarmale, na. Aveam si o varza noua, menita unei salate, am calit-o si pe ea cu nitica afumatura, scosei si niste carnati (de Braila zozo) ca erau prea putine mermelite, suc de rosii mai era, sos de la ce muschii lui Schwarzenegger am vrut sa fac, mai era, am pus si nitel marar si hai pa, la cuptor, ca era sa ard si varza cand am pus-o la inmuiat.
Asa ca amu am sarmalele la cuptor, nici o sansa sa o pateasca la foc mic, pe foc mancarea Casandrei (daca din supa iese friptura, bafta ei) si ma mandresc cu cea mai misto reteta, ca pana acum sa fac gulas si sa iasa sarmale nu am mai reusit, asa ca va urez, ca de venirea primaverii somnoroase:
Ma uit pe lista de la congelator sa vad ce mai pot distruge pe viitor, desi, sincera sa fiu, astora le-au sclipit ochii cand au auzit de sarmale. Pacat de pastrama aia, eu as fi recuperat carbunii sa ii dau cainelui sa nu mai … sa nu mai. Dar s-au batut care sa spele oala si am ramas fara mangal de intestine.
rororo
